Astazi este o zi cu adevarat speciala. Ninge ca in decembrie si imi da senzatia ca ma pregatesc pentru Craciun…: )) Noroc ca am un buchet de lalele pe pervaz si imi amintesc astfel ca de fapt astept primavara : ) Poate este de la vreme sau de la viata in general dar astazi am chef sa vorbesc despre dragoste!!! Nu oricum ci citand un specialist cu care mi-am inceput ziua, un greu, the one and only: Jacques Salome: “Sursa dragostei, in ceea ce ii va da energie si deci o miscare pentru a iesi din mine si a merge la celalalt, mi se pare a fi dragostea de sine.  Dragostea de sine este, mi se pare, cea care permite, care autorizeaza darul de a iubi. Si deci de a oferi altuia nu numai acest sentiment (care va fi acceptat sau nu, care se va alatura propriilor sentimente sau nu), dar, de asemenea, sa ii propui totalitatea persoanei tale, a corpului tau, a gandurilor, a viselor si a proiectelor tale. Dar, a da in dragoste – aceasta ofranda gratuita – nu este posibil bineinteles, decat daca propria mea nevoie de a iubi nu este imperialista sau chiar terorista, pana la punctul in care vreau sa impun dragostea mea altuia. Sau daca eu sunt mai degraba de partea cererii sau uneori a exigentei, daca nevoia mea de a fi iubit este o prapastie fara fund, daca este enorma si nu serveste decat la incercarea de a satisface infinitul lipsurilor mele, atunci sunt prizonierul dependentei acestor nevoi si risc sa il fac pe celalalt dependent de asteptarile mele. In aceasta situatie, suntem departe, foarte departe de dragoste.”