Treceți la conținutul principal
Intr-un proces de schimbare exista multe momente dificile.... Oooo foarte multe :))
...Iti vine uneori sa dai timpul inapoi...Ce caut eu aici??!!!
....Iti doresti sa fi ramas in zona ta calduta si cunoscuta si iti vine sa fugi din acest loc nou, atat de deschis si de plin de oportunitati si care totusi te face sa te simti ratacit...
...Incepi incet, incet sa apreciezi lucrurile simple: comunicarea, de pilda! Iti vine sa te urci pe pereti cand stii ca ai atatea de zis si de povestit si pur si simplu nu ai toate cuvintele la tine si nu te poti exprima!
...Uneori parca simti ca ti-ai ratacit propria identitate... Ce eram si ce fac acum?! Cine sunt?
...Crezi ca orice ar fi mai bine decat sa vezi ca lucrurile nu se incheaga atat de repede pe cat iti doresti; uiti ca ai construit intr-un loc in zeci de ani lucruri si relatii si ca este foarte posibil sa iti ia la fel de mult timp sa legi din nou relatii cu oameni, sa te atasezi de locuri si sa iti stabilesti un nou parcurs profesional...

DAR tot intr-un proces de schimbare exista foarte multe, poate la fel de multe momente fericite!!!!
....Este incredibil sa inveti la o varsta matura o limba straina si te bucuri precum un copil de fiecare fraza noua legata si fiecare cuvant care ti-a iesit la momentul potrivit
...Te bucuri de faptul ca incepi sa te misti prin oras relaxat si sa cunosti locuri si sa te bucuri si sa te simti acceptat....
... Te bucuri precun un copil de fiecare prieten nou castigat! Este un sentiment care te implineste enorm! Si parca prietenia castigata asa, cu truda, intr-un loc nou si poate uneori sterp, este si mai valoroasa.
...Te bucuri de absolut tot ce construiesti in fiecare zi - lucruri pe care in alta perioada, alt loc, viata le aveai pur si simplu si te trezeai cu ele in fiecare zi...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...