Treceți la conținutul principal
Una dintre revelatiile mele despre comunicare a avut loc in aceasta vara. Eram cu o buna prietena intr-o poiana foarte draguta din Herastrau. Prietena mea incepuse fix in ziua respectiva un experiment – NU VORBEA. Avea un carnetel (in caz de urgenta scria) insa incerca pe cat posibil sa se faca inteleasa prin gesturi, mimica, limbajul trupului. La prima vedere parea un joc copilaresc, mai ales cand o sunai pe mobil si iti raspundea o colega de la job. Insa nu era un joc. Era un exercitiu de intarire a vointei, rabdarii si capacitatii de ascultare.
Am stat cu ea vreme de 2 ore in poiana si… am vorbit : ))  I-am povestit ce mi se intampla in perioada respectiva, am simtit-o implicata, am inteles ce i se intampla si ei… Eu ii rosteam gandurile! Conversatia a fost marcata doar de vocea mea. A fost prima data cand am simtit ca avem o conversatie atipica. Si totusi am simtit interactiune, comunicare, reciprocitate. Am fost fascinata!  
Si cand ma gandesc cate e-mail-uri am scris pana acum si de cate ori parca pur si simplu nu ne intelegem intre noi!!!! De cate ori nu v-ati regasit in situatia de a spune ceva si de a primi un raspuns la cu totul altceva?!! Oameni care nu asculta, oameni care citesc printre randuri, in diagonala… De cate ori nu am ajuns sa avem conflicte din cauza comunicarii deficitare? De cate ori nu ne-am suparat partenerul prin ceea ce am zis? De cate ori nu am strigat ca ajungem AICI din lipsa de comunicare?! Si totusi… pare usor! Pare o joaca toata treaba asta cu comunicarea.

Acum traiesc o altfel de experienta legata de comunicare. Ati auzit de Romano-Germano-Englezo ceva?! : ) Traducere: M-am lovit cu capul de bariera de limba. Vreau sa ma fac inteleasa, dau din maini, rostesc, inteleg, uneori nu inteleg o boaba… Vreau sa invat, imi place sentimentul pe care il am cand rasfoiesc dictionarul si imi notz cuvinte noi, cand am revelatii si gasesc asemanari intre limbi, cand un cuvant e foooarte frumos gandit si suna altfel decat in limba mea materna. Alteori pur si simplu nu inteleg de ce am fost creati sa fim impreuna si nu vorbim toti aceeasi limba!

Si pentru ca vorbim despre comunicare, in aceasta perioada citesc o carte scrisa de Jacques Salome – acest om drag mie, descoperit destul de tarziu, om care a studiat si studiaza in continuare tot ce tine de comunicare, interactiune si relatii. Nici nu conteaza cum se numeste cartea, va recomand sa cititi tot ce va pica in mana din bibliografia sa si nu veti regreta!


  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...