Treceți la conținutul principal

I do believe in word of mouth

Era vara si lumina puternica transforma Casa Presei intr-un munte de marmura stralucitoare la care imi era greu sa ma uit. Mergeam pe celebra alee cu banci din parcare si aveam niste emotii teribile. Urma sa patrund intr-un loc in care isi desfasurau activitatea Marius Tuca, Cristian Tudor Popescu si... toti cei despre care ni se povestea la facultate si pe care ii vedeam la televizor si pe care ii citeam incercand cu disperare sa le furam din tehnica, sa le intelegem stilul si opiniile. Aveam 19 ani si credeam in jurnalism. 

Dupa o experienta de peste sase ani in presa scrisa, perioada in care am scris despre arta, cultura si mass media pentru un cotidian, people management si in general cam despre tot ce face sa se invarta rotitele mecanismului numit multinationala, ultimii trei ani fiind dedicati managementului resurselor umane, intr-o zi am luat decizia de a parasi presa romaneasca.

Multi colaboratori si prieteni nu au inteles decizia mea. Proaspat numita Jurnalistul de HR al anului, coordonam o revista dedicata HR Managerilor, organizam evenimente pentru comunitatea de HR si totusi... Am simtit nevoia sa ma aflu in zona mai concreta, mai masurabila. Dupa ani de zile in care am avut senzatia ca ma citesc colegii de redactie, mama, cativa prieteni si poate 1-2 rataciti am vrut sa lucrez intr-un domeniu in care rezultatele sunt mult mai vizibile. "Vanzari servicii!", mi-am zis... La scris nu puteam renunta. Scrisul face parte din viata mea. Am reusit sa valorizez si antrenamentul din ultimii sase ani coordonand inclusiv activitatea de PR. 

Dupa un an de la aceasta schimbare am constatat ca activitatea de PR poate sa fie la fel de masurabila si de importanta precum cea de vanzari. Ba mai mult decat atat, desi "PR-ul nu aduce bani", o replica foarte des intalnita in unele companii, in cazul organizatiei in care mi-am desfasurat activitatea si cu care voi colabora si in viitorul apropiat, PR-ul a fost o vedeta!

Am simtit nevoia sa amintesc cateva informatii despre trecutul meu si alegerea de a ramane un om de comunicare, care se simte in largul sau printre jurnalisti insa avand rolul de facilitator intre acestia si companii, oameni interesanti sau informatii. I do believe in word of mouth! Experienta si modul in care am reusit sa leg parteneriate si relatii de lunga durata mi-au demonstrat adevarul din spatele word of mouth. Tocmai de aceea va avea rolul de ingredient special in proiectele de comunicare pe care le voi dezvolta.

Acest blog este un butic de unde imi voi desfasura activitatea si de asemenea imi doresc sa fie o sursa de informatie si un loc in care sa punem la bataie idei si intamplari, concepte si proiecte.

Pe curand,
Miruna


 
 



 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :))


Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata.


In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta sau in…

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... 

Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.

Pablo Picasso spunea asa de frumos “The o…

Maternitate