Word of Mouth

Cred că ni s-a întâmplat cel puțin o dată în viață să ne trezim brusc într-o zi că ne simțim străini față de activitatea pe care o desfășurăm, de partener/a sau de locul în care ne aflăm. „De ce mă aflu aici?“, „Care este misiunea mea în această lume?“ sunt întrebări pe care ni le adresăm în astfel de momente. Misiunea personală nu este definită într-un dicționar, poate de aceea rămâne un concept abstract și greu de înțeles pentru mulți. Precum fericirea, misiunea personală capătă un nou înțeles în mintea fiecăruia dintre noi. Pentru a înțelege mai bine procesul de împlinire a misiunii personale am vorbit cu Anca Petrescu, Personal Coach, Trainer și Psiholog. Așa am aflat că există mai multe stadii de fericire. Într-un prim stadiu, echivalăm fericirea cu lucrurile pe care le deținem: bani, casă, mașină și așa mai departe. Ajungem să deținem toate lucrurile pe care ni le dorim și totusi… nu suntem fericiți. Aceasta este fericirea temporară. În al doilea stadiu al fericiri...

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...

 Anul trecut pe vremea aceasta eram captivata de un roman scris de Elizabeth Gilbert. Se pare ca a devenit o traditie si in fiecare vacanta de iarna, ea mai publica ceva nou si interesant iar eu ma supun :) si o citesc. De data aceasta a incercat ceva nou, nu este o poveste, nu este fictiune, ci este mai degraba ceva in zona dezvoltarii personale - parerea mea. Big Magic, Creative living beyond fear se numeste aceasta carte si ma atrage dintr-un singur punct de vedere: "I believe that our planet is inhabited not only by animals and plants and bacteria and viruses, but also by ideas. Ideas are a disembodied, energetic life-form. They are completely separate from us, but capable of interacting with us. (...)  Ideas are driven by a single impulse: to be made manifest! Therefore, ideas spend eternity swirling around us, searching for available and willing human partners. When an idea thinks it has found somebody - say - you, who might be able to bring it into the world, the ide...

Din categoria "Cate lucruri minunate ne este dat sa intalnim zi de zi", astazi am avut sansa sa iau contact cu o persoana care m-a inspirat foarteee mult. Pentru inceput o sa va rog sa va imaginati un domn bine, foarte simpatic, trecut de 80 de ani, care are o gaura in gat. Am aflat si eu de cand sunt la scoala ce inseamna o astfel de operatie si cam cum arata viata dupa ce este eliminat Laringele (printr-o Laringectomie). Ei bine, cam tot ce face acum nasul, curatarea aerului, umezirea aerului, miros nu mai exista. Practic aerul intra direct asa in acea gaura din gat. La dus sau baie, daca nu avem grija ne intra apa direct acolo si este aceeasi senzatie ca la inecat. La barbierit, orice mic fir de par se simte total neprietenos daca intra prin gaura direct in gat. Indiferent cat e de apetisant, gustati ceva si tineti-va de nas in acelasi timp... Are gust? Si parca nu ar fi de ajuns, peste noapte in urma unei astfel de operatii oamenii raman fara voce.  Fara sa vreau ma gan...

De fiecare data cand ceva nu functioneaza pare ca intoarcerea la baza, la acele mici ritualuri care de fiecare data functioneaza reprezinta cea mai buna solutie. O lingura de faina si brusc sosul de ingroasa, putina soda pe pata si brusc dispare, o noua frizura in cazul doamnelor si parca kilogramele in plus nu mai sunt asa de apasatoare, un dus fierbinte dupa o zi lunga si parca viata nu e mai brusc asa de grea; Cred ca fiecare are propria reteta sau ar fi bine sa isi gaseasca una :) In cazul meu pare ca o meditatie ajuta de fiecare data cand banii nu sunt suficienti, cand mintea e plina de ganduri si nu e loc de invatat, cand sarbatorile bat la usa si ne dorim sa fie totul perfect, desi stim ca nu suntem perfecti, cand se apropie un nou examen si presiunea e tot mai mare, cand desi am zis ca o sa ne spunem ce avem de spus, parca tot mai usor comunicam cand se umple paharul si ajungem la limita... Vine cu timpul, cu varsta, cu exercitiu, prin experimentat diferite solutii, dar imp...

Iubesc Craciunul. Sunt o maniaca cand vine vorba de impodobit si mi separe de fiecare data ca avem prea putine camere si prea putin loc pentru impodobit! Ieri m-am speriat groaznic cand am constatat ca avem prea putine globuri :))  Cred ca daca ar fi posibil as incepe cu decoratul casei din august! Pentru Craciun imi este indiferent ca imi murdaresc cizmele cu zapada topita amestecata cu mizerie.  Imi e egal ca imi e frig si imi ingheata mainile pe telefon, ca astept autobuzul in frig... imi e idiferent ca e nevoie sa ma trezesc mai devreme pentru a curata parbrizul :))  Orice merita pentru Craciun!  Stiu ca e devreme, ca e doar 22 noiembrie insa la mine in casa se aud deja colinde si e deja cat de cat decorat si ma abtin cu greu sa nu cumpar deja un brad :))  O duminica senzationala va doresc!  

Ati cunoscut vreodata un om care nu a existat niciodata?  Cred ca ni s-a intamplat fiecaruia dintre noi macar o data in viata sa proiectam asupra unei persoane o multime de calitati, pe care de fapt doar ni le doream sa le detina. Sinceritate, fidelitate, vitalitate, inteligenta, creativitate... Petala cu petala am pus intr-un frumos buchet tot ce are mai bun si mai frumos de oferit aceasta lume si am mirosit in fiecare zi, pret de mai multi ani, aceste flori care de fapt erau... o minciuna. Ne-am imbatat singuri de la aceste flori atat de tare incat nu am mai putut vedea adevarul. Apoi am gasit o multime de scuze sa intretinem aceste calitati. Am schitat in mintea noastra un cadru perfect. O rama scumpa in care am pus o fotografie in care am ilustrat o minciuna... Si am vazut totul doar prin acesta rama. Ca printr-un vizor sau o pereche de ochelari. Ne-am construit o noua realitate. Apoi am reusit performanta "de a fenta" situatiile in care persoana respectiva avea acces...