Treceți la conținutul principal

Împlinirea misiunii personale, o misiune imposibilă?

Cred că ni s-a întâmplat cel puțin o dată în viață să ne trezim brusc într-o zi că ne simțim străini față de activitatea pe care o desfășurăm, de partener/a sau de locul în care ne aflăm. „De ce mă aflu aici?“, „Care este misiunea mea în această lume?“ sunt întrebări pe care ni le adresăm în astfel de momente.

Misiunea personală nu este definită într-un dicționar, poate de aceea rămâne un concept abstract și greu de înțeles pentru mulți. Precum fericirea, misiunea personală capătă un nou înțeles în mintea fiecăruia dintre noi. Pentru a înțelege mai bine procesul de împlinire a misiunii personale am vorbit cu Anca Petrescu, Personal Coach, Trainer și Psiholog. Așa am aflat că există mai multe stadii de fericire. Într-un prim stadiu, echivalăm fericirea cu lucrurile pe care le deținem: bani, casă, mașină și așa mai departe. Ajungem să deținem toate lucrurile pe care ni le dorim și totusi… nu suntem fericiți. Aceasta este fericirea temporară. În al doilea stadiu al fericirii apare nevoia de a ne asuma responsabilitatea pentru propria viață și de a avea relații armonioase și sănătoase. „În această căutare începem de obicei procesele de dezvoltare personală. Vrem să ne cunoaștem mai bine, deși de multe ori nu știm exact pentru ce“, clarifică Anca Petrescu. În al treilea stadiu ne punem problema contribuției personale în lume, dincolo de beneficiile imediate. „Ca și cum nu putem dormi dacă nu facem ce avem de făcut. Este zona identificării a ceea ce numim de obicei misiune personală“.

Și ce se întâmplă dacă nu ne îndeplinim misiunea personală? Anca Petrescu spune că putem trăi foarte bine și fără să conștientizăm care este misiunea personală. Depinde pe ce nivel al fericirii ne plasăm. „Când trăim desincronizați de misiunea noastră în viață ne vom atrage acele experiențe care arată lipsă de armonie și stări conflictuale. Când suntem în armonie, acest lucru se simte imediat în pasiunea cu care facem lucrurile“.
Descoperirea misiunii personale a fost și rămâne un țel chiar și pe agenda managerilor. De exemplu, Richard Branson, CEO Virgin, are ca afirmație de împlinire a misiunii personale: „Să mă distrez în călătoria mea prin viață și să învăț din propriile greseli“. (To have fun în [my] journey through life and learn from [my] mistakes). Nu există așadar o rețetă universală pentru descoperirea și împlinirea misiunii personale, de aici și frumusețea și unicitatea care se află în spatele călătoriei parcurse de fiecare din noi.


Articol aparut in Cariereonline.ro
http://www.cariereonline.ro/articol/implinirea-misiunii-personale-o-misiune-imposibila 

Cred că ni s-a întâmplat cel puțin o dată în viață să ne trezim brusc într-o zi că ne simțim străini față de activitatea pe care o desfășurăm, de partener/a sau de locul în care ne aflăm. „De ce mă aflu aici?“, „Care este misiunea mea în această lume?“ sunt întrebări pe care ni le adresăm în astfel de momente.   - See more at: http://www.cariereonline.ro/articol/implinirea-misiunii-personale-o-misiune-imposibila#sthash.QL9vssgg.dpuf
Cred că ni s-a întâmplat cel puțin o dată în viață să ne trezim brusc într-o zi că ne simțim străini față de activitatea pe care o desfășurăm, de partener/a sau de locul în care ne aflăm. „De ce mă aflu aici?“, „Care este misiunea mea în această lume?“ sunt întrebări pe care ni le adresăm în astfel de momente.   - See more at: http://www.cariereonline.ro/articol/implinirea-misiunii-personale-o-misiune-imposibila#sthash.QL9vssgg.dpuf
Cred că ni s-a întâmplat cel puțin o dată în viață să ne trezim brusc într-o zi că ne simțim străini față de activitatea pe care o desfășurăm, de partener/a sau de locul în care ne aflăm. „De ce mă aflu aici?“, „Care este misiunea mea în această lume?“ sunt întrebări pe care ni le adresăm în astfel de momente.   - See more at: http://www.cariereonline.ro/articol/implinirea-misiunii-personale-o-misiune-imposibila#sthash.QL9vssgg.dpuf
Cred că ni s-a întâmplat cel puțin o dată în viață să ne trezim brusc într-o zi că ne simțim străini față de activitatea pe care o desfășurăm, de partener/a sau de locul în care ne aflăm. „De ce mă aflu aici?“, „Care este misiunea mea în această lume?“ sunt întrebări pe care ni le adresăm în astfel de momente.   - See more at: http://www.cariereonline.ro/articol/implinirea-misiunii-personale-o-misiune-imposibila#sthash.JE8uW0ml.dpuf
Cred că ni s-a întâmplat cel puțin o dată în viață să ne trezim brusc într-o zi că ne simțim străini față de activitatea pe care o desfășurăm, de partener/a sau de locul în care ne aflăm. „De ce mă aflu aici?“, „Care este misiunea mea în această lume?“ sunt întrebări pe care ni le adresăm în astfel de momente.   - See more at: http://www.cariereonline.ro/articol/implinirea-misiunii-personale-o-misiune-imposibila#sthash.JE8uW0ml.dpuf
Cred că ni s-a întâmplat cel puțin o dată în viață să ne trezim brusc într-o zi că ne simțim străini față de activitatea pe care o desfășurăm, de partener/a sau de locul în care ne aflăm. „De ce mă aflu aici?“, „Care este misiunea mea în această lume?“ sunt întrebări pe care ni le adresăm în astfel de momente.   - See more at: http://www.cariereonline.ro/articol/implinirea-misiunii-personale-o-misiune-imposibila#sthash.JE8uW0ml.dpuf
Cred că ni s-a întâmplat cel puțin o dată în viață să ne trezim brusc într-o zi că ne simțim străini față de activitatea pe care o desfășurăm, de partener/a sau de locul în care ne aflăm. „De ce mă aflu aici?“, „Care este misiunea mea în această lume?“ sunt întrebări pe care ni le adresăm în astfel de momente.   - See more at: http://www.cariereonline.ro/articol/implinirea-misiunii-personale-o-misiune-imposibila#sthash.JE8uW0ml.dpuf
Împlinirea misiunii personale, o misiune imposibilă? - See more at: http://www.cariereonline.ro/articol/implinirea-misiunii-personale-o-misiune-imposibila#sthash.JE8uW0ml.dpuf
Împlinirea misiunii personale, o misiune imposibilă? - See more at: http://www.cariereonline.ro/articol/implinirea-misiunii-personale-o-misiune-imposibila#sthash.JE8uW0ml.dpuf

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum