Word of Mouth

De cateva zile ma tot gandesc la ceva, la (in)utilitate. Cum masuram utilitatea lucrului pe care il facem, profesiei pe care o avem, muncii pe care o prestam, rolului pe care il jucam in societate?  Vorbesc mult cu sotul meu pe tema aceasta, uneori avem un punct de vedere comun, alteori nu. Uneori tin partea artistilor, argumentand ca avem nevoie si de muzica, arta, tablouri, teatru, carti, hrana pentru suflet. Alteori imi dau seama ca o societate nu se poate sustine in ritmul acesta si ca avem nevoie de mai multi fermieri, gradinari, muncitori etc oameni care ne ofera hrana la randul lor prin munca fizica, munca pe care nu stiu cati dintre noi mai suntem dispusi sa o facem. Asa cum zice si Leo, putem sa traim fara arta sau fara sa intram intr-un muzeu, insa nu putem sa supravietuim fara mancare, apa, incalzire etc.  Hmmm poate pentru voi este clar raspunsul, insa pentru mine este inca o ceata. Cred ca este un topic la care ne putem gandi mult timp. Incerc uneori sa imi imaginez cum

De cateva zile incoace m-am tot gandit la o tema. Poate pentru ca afara este superb si primavara se arata si in Graz, chiar daca uneori ne pune sa ne luam umbrela la noi sau un plover in geanta. Ei bine am tot petrecut cateva zile cu adevarat frumoase, la gradina unde deja sunt intampinata de floricele peste tot si unde ma pierd cu orele sapand, carand si ajutand plantele sa iasa la lumina :)), in localurile cu inghetata, pe strazile acestui oras de care sunt cu adevarat indragostita si acasa unde am sansa sa traiesc frumos alaturi de iubitul meu sot. Apropo, La Multi A ni dragul meu pentru inca o l una petrecuta frumos im preuna.  Asa am ajuns sa constat ca exista undeva acolo, intr-un mod foarte ciudat, un sentiment de vinovatie. De multe ori cand eu am timp si gradinaresc si altii dragi mie sunt la lucru, ma apuca acest sentiment. Sau cand eu imi iau inghetata si altul cerseste la coltul magazinului, sau cand mie imi e bine si altuia nu, sau  cand eu sunt fericita alturi de cinev

Astazi am sarbatorit Pastele. Desi de cele mai multe ori cand este vorba despre o mare sarbatoare fie ea Craciun sau Paste mama deja se agita cu programe si meniuri, anul acesta pare ca am scapat ceva mai usor. Parca a inteles toata lumea mai usor ca putem sa fim si spontani, putem sa nu facem curatenie generala si sa scapam de spagatul facut la spalatul geamurilor, putem sa nu stam toata ziua in bucatarie, putem sa sarbatorim si in echipa restransa, separat si totusi  impreuna, unii la lucru, altii la rude, altii in alte orase sau tari si sa fim totusi o familie si buni crestini :) Cand aud ceva de genul "Nu se poate. Suntem o familie deci trebuie sa... In fiecare familie se face, se drege..." mi se declansaza o reactie alergica. Nu trebuie sa nimic, ca sa il citez pe iubitul meu sot. :) Nu stiu cum este in familiile voastre, insa eu am observat ca cu cat suntem mai multe generatii la un loc, cu atata parca gasim motive sa ne agitam de sarbatori. Sotului meu nu ii place sa