Ati cunoscut vreodata un om care nu a existat niciodata? 
Cred ca ni s-a intamplat fiecaruia dintre noi macar o data in viata sa proiectam asupra unei persoane o multime de calitati, pe care de fapt doar ni le doream sa le detina. Sinceritate, fidelitate, vitalitate, inteligenta, creativitate... Petala cu petala am pus intr-un frumos buchet tot ce are mai bun si mai frumos de oferit aceasta lume si am mirosit in fiecare zi, pret de mai multi ani, aceste flori care de fapt erau... o minciuna. Ne-am imbatat singuri de la aceste flori atat de tare incat nu am mai putut vedea adevarul.

Apoi am gasit o multime de scuze sa intretinem aceste calitati. Am schitat in mintea noastra un cadru perfect. O rama scumpa in care am pus o fotografie in care am ilustrat o minciuna... Si am vazut totul doar prin acesta rama. Ca printr-un vizor sau o pereche de ochelari. Ne-am construit o noua realitate. Apoi am reusit performanta "de a fenta" situatiile in care persoana respectiva avea accese de a ne arata adevarata sa fata... Ca si cum ar fi avut o masca de carnaval si de fiecare data cand tragea de elastic ca sa ne arate de fapt adevarata fata, radeam usor stanjeniti si o/il/ii rugam sa termine cu prostiile si sa isi puna masca la loc, "ca se uita si lumea la noi".
Astazi mi-am dat jos ochelarii si am vazut adevarata fata. Am scos si poza din rama! Pare ca viata nu inceteaza sa ne ofere lectii despre viata, prietenie, oameni in general. Pare ca realitatea nu este niciodata ceea ce pare.

Va doresc o seara linistita alaturi de oamenii pe care ii iubiti si va iubesc cu adevarat 

Ps: acest post nu are legatura cu iubitul meu sot