Treceți la conținutul principal
Din categoria "Cate lucruri minunate ne este dat sa intalnim zi de zi", astazi am avut sansa sa iau contact cu o persoana care m-a inspirat foarteee mult. Pentru inceput o sa va rog sa va imaginati un domn bine, foarte simpatic, trecut de 80 de ani, care are o gaura in gat. Am aflat si eu de cand sunt la scoala ce inseamna o astfel de operatie si cam cum arata viata dupa ce este eliminat Laringele (printr-o Laringectomie). Ei bine, cam tot ce face acum nasul, curatarea aerului, umezirea aerului, miros nu mai exista. Practic aerul intra direct asa in acea gaura din gat. La dus sau baie, daca nu avem grija ne intra apa direct acolo si este aceeasi senzatie ca la inecat. La barbierit, orice mic fir de par se simte total neprietenos daca intra prin gaura direct in gat. Indiferent cat e de apetisant, gustati ceva si tineti-va de nas in acelasi timp... Are gust? Si parca nu ar fi de ajuns, peste noapte in urma unei astfel de operatii oamenii raman fara voce. 

Fara sa vreau ma gandesc la ce a insemnat pentru mine sa imi pierd capacitatea de o comunica cand am venit in Austria pentru ca nu stiam sa vorbesc germana. M-am tras inapoi, nu vroiam sa iau contant cu lumea pentru ca nu intelegeam nimic, ma simteam aiurea ca nu imi puteam articula nevoile la banca, doctor, la Billa daca nu gaseam ce caut direct pe raft.. Ei bine, acum sa ne imaginam asta cu o gaura in gat, prin care imi curge saliva afara, nu mai pot sa tusesc, pling si rad "fara sunet", nu mai am voce...

Astazi imi cresteau aripi cand il auzeam cum vorbeste.. DA! a reinvatat sa vorbeasca din esofag. Este o metoda speciala, care poate fi invatata cu specialisti logopezi si care functioneaza dupa ceva timp de exersat, luni, ani in alte cazuri. Suna altfel, se pot folosi si microfoane pentru a fi mai clar si mai tare si pot vorbi chiar si 3 ore fara oprire, cu mici pauze de baut apa. Incredibil!

Ei bine acest om absolut minunat pe care l-am cunoscut astazi la cursul de comunicare din cadrul scolii, adus special pentru noi, elevii, ca sa intelegem si mai bine ce inseamna sa ingrijim un astfel de pacient, se catara pe munti, rade - si chiar daca nu se aude ca un ras, este atat de luminos incat nici nu mai e nevoie de sunet, vorbeste celor recenti operati si ii ajuta daca vor sa invete sa vorbeasca din nou, este super implicat in activitati dedicate acestei "comunitati", lucreaza in gradina, a fost multi ani activ profesional chiar si dupa operatie si ne marturisea azi cand l-am felicitat pentru viata minunata pe care reuseste sa o traiasca mai departe ca 80% a pornit totul din cap. Restul a fost doar munca dusa la final.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum