Treceți la conținutul principal
Din categoria "Cate lucruri minunate ne este dat sa intalnim zi de zi", astazi am avut sansa sa iau contact cu o persoana care m-a inspirat foarteee mult. Pentru inceput o sa va rog sa va imaginati un domn bine, foarte simpatic, trecut de 80 de ani, care are o gaura in gat. Am aflat si eu de cand sunt la scoala ce inseamna o astfel de operatie si cam cum arata viata dupa ce este eliminat Laringele (printr-o Laringectomie). Ei bine, cam tot ce face acum nasul, curatarea aerului, umezirea aerului, miros nu mai exista. Practic aerul intra direct asa in acea gaura din gat. La dus sau baie, daca nu avem grija ne intra apa direct acolo si este aceeasi senzatie ca la inecat. La barbierit, orice mic fir de par se simte total neprietenos daca intra prin gaura direct in gat. Indiferent cat e de apetisant, gustati ceva si tineti-va de nas in acelasi timp... Are gust? Si parca nu ar fi de ajuns, peste noapte in urma unei astfel de operatii oamenii raman fara voce. 

Fara sa vreau ma gandesc la ce a insemnat pentru mine sa imi pierd capacitatea de o comunica cand am venit in Austria pentru ca nu stiam sa vorbesc germana. M-am tras inapoi, nu vroiam sa iau contant cu lumea pentru ca nu intelegeam nimic, ma simteam aiurea ca nu imi puteam articula nevoile la banca, doctor, la Billa daca nu gaseam ce caut direct pe raft.. Ei bine, acum sa ne imaginam asta cu o gaura in gat, prin care imi curge saliva afara, nu mai pot sa tusesc, pling si rad "fara sunet", nu mai am voce...

Astazi imi cresteau aripi cand il auzeam cum vorbeste.. DA! a reinvatat sa vorbeasca din esofag. Este o metoda speciala, care poate fi invatata cu specialisti logopezi si care functioneaza dupa ceva timp de exersat, luni, ani in alte cazuri. Suna altfel, se pot folosi si microfoane pentru a fi mai clar si mai tare si pot vorbi chiar si 3 ore fara oprire, cu mici pauze de baut apa. Incredibil!

Ei bine acest om absolut minunat pe care l-am cunoscut astazi la cursul de comunicare din cadrul scolii, adus special pentru noi, elevii, ca sa intelegem si mai bine ce inseamna sa ingrijim un astfel de pacient, se catara pe munti, rade - si chiar daca nu se aude ca un ras, este atat de luminos incat nici nu mai e nevoie de sunet, vorbeste celor recenti operati si ii ajuta daca vor sa invete sa vorbeasca din nou, este super implicat in activitati dedicate acestei "comunitati", lucreaza in gradina, a fost multi ani activ profesional chiar si dupa operatie si ne marturisea azi cand l-am felicitat pentru viata minunata pe care reuseste sa o traiasca mai departe ca 80% a pornit totul din cap. Restul a fost doar munca dusa la final.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...