Treceți la conținutul principal
 Anul trecut pe vremea aceasta eram captivata de un roman scris de Elizabeth Gilbert. Se pare ca a devenit o traditie si in fiecare vacanta de iarna, ea mai publica ceva nou si interesant iar eu ma supun :) si o citesc. De data aceasta a incercat ceva nou, nu este o poveste, nu este fictiune, ci este mai degraba ceva in zona dezvoltarii personale - parerea mea. Big Magic, Creative living beyond fear se numeste aceasta carte si ma atrage dintr-un singur punct de vedere:

"I believe that our planet is inhabited not only by animals and plants and bacteria and viruses, but also by ideas. Ideas are a disembodied, energetic life-form. They are completely separate from us, but capable of interacting with us. (...) 
Ideas are driven by a single impulse: to be made manifest! Therefore, ideas spend eternity swirling around us, searching for available and willing human partners. When an idea thinks it has found somebody - say - you, who might be able to bring it into the world, the idea will pay you a visit." 

IAR EU SUNT PERFECT DE ACORD :)

Cred (sau sper) ca fiecare a trait macar o data pana acum acest sentiment in care ca printr-o magie a luat nastere un business, o carte, un articol, o prajitura, o relatie, un nou stil de viata...
Eram destul de frageda cand am auzit pentru prima data de la o persoana mult mai experimentata faptul ca ideile circula printre noi, sunt aici acum si merg si pe la altii si asa ca sa nu ne suparam sau sa ne mire daca altcineva a primit aceeasi idee si a fost mai rapid si i-a dat viata inaintea noastra. 
 Am fost mereu inconjurata de persoane creative, fotografi, jurnalisti, vanzatori de tot felul, oameni de comunicare, publicitari si nu au fost putine situatiile cand i-am auzit spunand "Asta s-a mai facut!(scris, dezbatut, fotografiat, pictat, pus in scena...si puteti pune langa orice vreti voi) nu are nici un rost sa o fac si eu". Uneori picam chiar si eu in capcana aceasta cand scriam in redactie sau propuneam un subiect. Da, poate ca a mai fost scris, dezbatut, anchetat, dar nu de mine :) si ideea era sa gasesc un alt unghi. 

Va recomand cu drag aceasta carte, acum la inceput de nou an, cand e momentul sa dam viata ideilor care ne-au tot vizitat pe parcursul timpului :)






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum