Word of Mouth

Iubesc Craciunul. Sunt o maniaca cand vine vorba de impodobit si mi separe de fiecare data ca avem prea putine camere si prea putin loc pentru impodobit! Ieri m-am speriat groaznic cand am constatat ca avem prea putine globuri :))  Cred ca daca ar fi posibil as incepe cu decoratul casei din august! Pentru Craciun imi este indiferent ca imi murdaresc cizmele cu zapada topita amestecata cu mizerie.  Imi e egal ca imi e frig si imi ingheata mainile pe telefon, ca astept autobuzul in frig... imi e idiferent ca e nevoie sa ma trezesc mai devreme pentru a curata parbrizul :))  Orice merita pentru Craciun!  Stiu ca e devreme, ca e doar 22 noiembrie insa la mine in casa se aud deja colinde si e deja cat de cat decorat si ma abtin cu greu sa nu cumpar deja un brad :))  O duminica senzationala va doresc!  

Ati cunoscut vreodata un om care nu a existat niciodata?  Cred ca ni s-a intamplat fiecaruia dintre noi macar o data in viata sa proiectam asupra unei persoane o multime de calitati, pe care de fapt doar ni le doream sa le detina. Sinceritate, fidelitate, vitalitate, inteligenta, creativitate... Petala cu petala am pus intr-un frumos buchet tot ce are mai bun si mai frumos de oferit aceasta lume si am mirosit in fiecare zi, pret de mai multi ani, aceste flori care de fapt erau... o minciuna. Ne-am imbatat singuri de la aceste flori atat de tare incat nu am mai putut vedea adevarul. Apoi am gasit o multime de scuze sa intretinem aceste calitati. Am schitat in mintea noastra un cadru perfect. O rama scumpa in care am pus o fotografie in care am ilustrat o minciuna... Si am vazut totul doar prin acesta rama. Ca printr-un vizor sau o pereche de ochelari. Ne-am construit o noua realitate. Apoi am reusit performanta "de a fenta" situatiile in care persoana respectiva avea acces...

De multe ori am senzatia ca intind limita si ma opresc abia in momentul in care corpul meu tipa: Hei! stop! pauza! Imi spun ca sunt tanara si "duc" si pana nu ma inteapa undeva sau nu ma doare in alta parte parca nu imi vine sa stau locului. Intr-un final ma potolesc, imi fac un dus cald si dorm 10, 11 uneori si cate 12 ore si a doua zi sunt un om nou. Mi se pare incredibil!!! In fiecare zi, indiferent cat de intensa a fost ziua anterioara, sa o pot lua de la capat, pur si simplu... Mi se pare un cadou extraordinar pe care il primesc de fiecare data de la corpul meu. Asta e prima minune :) Apoi cu cat aflu de la Anatomie tot felul de minuni care exista in noi si care nu se vad cu ochiul liber, cu atata ma minunez mai mult; O glanda cat o boaba de mazare care conduce toate glandele din corp si fara de care nu ar fi posibil sa traim normal, un deget opozabil, o incheietura, un mecanism fin de filtrare a sangelui... Absolut minunat!  Si apoi dam viata! Ma observ cateodata ca...

...si primul cadou asteapta rabdator :)

Evenimentul nefericit din clubul bucurestean Colectiv m-a pus foarte tare pe ganduri. In primul rand am aflat total intamplator de la un radio englezesc pe care il ascult cand conduc, ca altfel as fi trecut peste aceste zile linistita... Nu am fost atat de aproape cu gandul de Romania si de cei dragi de acolo de mult timp si recunosc ca a fost un sentiment foarte puternic... sa imi tresara inima asa! Un astfel de episod cred ca ne face pe fiecare din noi sa ne gandim la toat e ocaziile in care ... poate am fi fost si noi acolo, asa, in panica si groaza aia... Cred ca ne pune pe ganduri serios in ceea ce priveste alegerea locului in care vrem sa petrecem data viitoare. Sau poate este nevoie doar de cateva wknd-uri sa treaca peste si sa uitam si sa vrem sa mergem iar sa bem ceva impreuna cu cei dragi, doar vine nu stiu ce Dj la Polivalenta...Totul o sa fie ok! Am avut cativa ani buni de iesit in fiecare wknd in Expirat, Polivalenta, Romexpo sau cine stie pe unde mai era...

 Sa auzi un om de 80 de ani spunand ca este recunoscator pentru viata pe care a trait-o, pentru faptul ca a avut o viata de familie minunata inca de la prima ora a diminetii, ca vorbeste cu placere si ca are amintiri frumoase legate de meseria pe care a avut-o este absolut minunat. La persoanele ajunse la o varsta inaintata, afectata de dementa sau nu, cred ca se vede cel mai bine cu cel fel de experiente au ramas sau mai bine spus care sunt experientele care le-au marcat viata in asa fel incat nu mai pot sa iasa din starea respectiva. Am sansa sa aud o paleta variata de povesti zilnic. Interactionez cu batrani care au avut o viata absolut minunata, isi amintesc cu drag de sotul/sotia iubita, se minuneaza de cat de curata e podeaua, ce buna e mancarea, ce frumos e afara, de familia care ii viziteaza, de absolut tot. Este o placere sa vad cum au trecut prin 80-90 de ani prin viata si au ramas intr-o stare atat de pozitiva. Exista de asemenea si multe alte persoane care isi reamintes...

Unul din lucrurile fascinante in tot acest proces numit "trait" este pentru mine interactiunea. Verbal, nonverbal, gesturi, mimica, ochi, cantat, atingere, toate formele posibile de comunicare prin care poti "ajunge" la cineva, chiar si atunci cand este intr-un stadiu avansat de dementa, cand nu mai poate comunica verbal, cand nu mai vede sau cand pur si simplu s-a inchis atat de tare in sine incat nu mai are puterea de a interactiona.  Daca cineva m-ar fi intrebat in urma cu trei ani ce o sa fac in viitor cu siguranta nu as fi raspuns ca voi lucra intr-un azil cu batrani, ca voi fi o calauza pentru unii in procesul de imbatranire, ca ii voi reinvata la fiecare intalnire pe altii lucruri simple pe care noi le facem in fiecare zi gen spalat pe dinti sau imbracat, ca voi imbratisa oameni care se bucura ca ma revad aproape zilnic, desi boala nu ii lasa sa isi aminteasca cine sunt sau ca voi fi extraordinar de fericita cand cineva care nu a vorbit cu mine 2 saptamani ...