Treceți la conținutul principal
Evenimentul nefericit din clubul bucurestean Colectiv m-a pus foarte tare pe ganduri. In primul rand am aflat total intamplator de la un radio englezesc pe care il ascult cand conduc, ca altfel as fi trecut peste aceste zile linistita... Nu am fost atat de aproape cu gandul de Romania si de cei dragi de acolo de mult timp si recunosc ca a fost un sentiment foarte puternic... sa imi tresara inima asa!
Un astfel de episod cred ca ne face pe fiecare din noi sa ne gandim la toate ocaziile in care ... poate am fi fost si noi acolo, asa, in panica si groaza aia... Cred ca ne pune pe ganduri serios in ceea ce priveste alegerea locului in care vrem sa petrecem data viitoare. Sau poate este nevoie doar de cateva wknd-uri sa treaca peste si sa uitam si sa vrem sa mergem iar sa bem ceva impreuna cu cei dragi, doar vine nu stiu ce Dj la Polivalenta...Totul o sa fie ok!
Am avut cativa ani buni de iesit in fiecare wknd in Expirat, Polivalenta, Romexpo sau cine stie pe unde mai erau organizate evenimente si nu m-am gandit nici o clipa ca poate daca cineva stinge aiurea o tigara de draperii sau cine stie ce idei le mai vin unora chiar o sa se lase cu haos si cu doliu... Am avut de la 16 ani incoace, pana m-am oprit la casa mea, muuuulte nopti stropite cu muult alcool, in care m-am simtim bine alaturi de prietenii mei si nu imi pare rau ca le-am trait, in locuri sigure sau mai putin sigure, cu oameni ok sau foarte dubiosi, in care am fost putin mai multi decat prevedea locul, doar la Expirat cand ma gandesc cum stateam inghesuiti si era toata noaptea de fapt un schimb de transpiratie si un contact cu toata lumea, ma intreb ce ar fi insemnat acolo un incendiu...
"Am avut zile..." cum spunem in Romania... sau poate ar fi fost de multe ori cazul sa nu mai fi ajuns acasa, poate am baut de multe ori prea mult, poate ca am facut multe greseli, dar eram mult prea tanara si fericita ca sa ma gandesc la riscuri. Ca multi altii, nu ?

Ce pot spune acum, la 30 de ani, cand ma duc la fel de deschisa la un concert unde canta o trupa preferata si unde sunt cateva sute de oameni, poate mai multe persoane de fapt decat permite capacitatea clubului, dar na cineva va face si bani din distractia mea... este ca poate o sa ma gandesc de doua ori inainte sa merg, poate o sa ma uit mai bine la locatie. Sper sa imi amintesc acest sentiment de inima stransa la gandul ca unul dintre oamenii mei dragi cu care am impartit pahare de bautura si distractii ar fi patit ceva...
Aveti grija de voi!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum