Word of Mouth

Suntem cei mai norocosi oameni din lume pentru simplul fapt ca avem aceasta priveliste :d Vecinul nostru este o firma de arhitecti, ingineri constructori sau ceva de genul asta care au  si aceasta gradina, simpla si foarte simpatica in orice anotimp.  Am crescut la bloc, am batut mingea in spatele blocului, m-am ascuns prin praf, parcuri de cartier si blocuri in constructie, deci sunt obisnuita cu marile cladiri pe care mi le inchipui ca niste cutii de chibrituri in care fiecare familie e un bat :) dar pot zice ca m-am obisnuit si cu izolatul intr-o zona nu atat de populata de blocuri, departe de strada...  Nu stiu cat de mult conteaza ambalajul, blocul, parcul de langa sau absenta lui, ci cat conteaza cum te simti tu acolo. Poate ca in timp inclusiv aceste detalii te fac sa te simti ok sau nu, sanatos si linistit sau nu... dar 80% conteaza cum te simti tu in cutia ta de chibrituri sau in vila ta de lux... :) Viata e simpla si totusi atat de plina de detalii... "Casa mea&quo

La mine e primavara, dar afara chiar ca a venit iarna... :) Ieri a fost o zi de visat cu ochii deschisi. all day looong... am visat de ieri incoace la Hawaii....:))) Este o locatie pe care chiar imi doresc sa o vad, drept urmare m-am tot uitat la documentare, ascult muzica traditionala hawaiiana :)) si asa mai departe. mai greu cu pizza pe care europenii au transformat-o in pizza hawaiana...pe aia chiar ca nu o pot asimila :)))....ei bine, daca sapam prin psihologie si literatura dedicata cresterii moralului si nivelului de motivatie si energie :))) si visatul cu ochii deschisi face parte din indeplinirea unui obiectiv, dorinta...Eu am mers atat de departe incat mi-am cumparat ieri o perna pentru gat, practica mai ales in zborurile lungi, peste Ocean :)) M-am uitat inclusiv la bilete de avion pentru aceasta vara si la cateva hoteluri :))) vorbim de un buget de peste 2500 de Euro... Colegii deja ma intreaba cand plec :))) O sa va anunt de indata ce dorinta mi se va fi implinit :)) Pe

Da, ce s-a intamplat in Romania zilele astea ne face sa ne intrebam tot mai des, noi romanii, oare chiar exista o cale mai buna pentru Romania si pentru romani?.... Mici si marunte lucruri de genul asta poate ca m-au facut si pe mine sa vad tot mai des alternativa pe care am ignorat-o atata timp, spunand sus si tare " asta e tara mea si aici raman"... Personal consider ca e pacat si e pacat de toti tinerii si batranii si toti oamenii in tara asta care isi doresc ceva si fac c eva in acest sens, lucreaza, poate chiar castiga bine, sunt parte din "clasa de mijloc" si...desi platesc un abonament la o clinica privata, desi isi duc copilasii la scoli private, desi au masini inalte si nu simt atat de tare gropile... vine o zi cand...nimic din toate astea nu mai conteaza si ...chiar si bogatii pling...si dai de birocratie si de sistem de stat dai de "dosarel" si tot felul de rahaturi pentru a nu te misca, pentru a nu merge mai departe pt a da falimen

'Astazi e ziua ta,zi frumoasa ca tine Ti-am trimis ghiocei ca sa-ti murmure ei Cat de mult te iubesc... Poate vei capata, daruri mai minunate Dar eu dragostea mea,n-am decat inima Ca sa ti-o daruiesc. Peste ani si ani de zile, Poate ca ma vei uita... Dar sa stii ca-ntotdeauna, Ca si azi iti voi canta: Astazi e ziua ta,zi frumoasa ca tine....' Ce frumos le zicea Gica Petrescu...   Intotdeauna a fost un mister pentru mine cum de uit mereu de ziua celor dragi. Am prietene si prieteni carora le-am zis ani la randul mai devreme cu o saptamana sau dupa La multi ani!!! Acum de cand cu Facebook pare mai simplu :)) Ce ramane pentru mine un mister este faptul ca primesc tot felul de semnale inainte de ziua celor dragi. Ori imi vin in minte pur si simplu, ori ii visez... Ca apoi sa aflu ca de fapt e ziua lor curand... Mie imi place sa cred ca toti stiti ca va iubesc chiar daca va spun cu intarziere sau prea devreme sau deloc La multi ani!!! de ziua voastra! Acestea fiind spuse, La m

Ei bine dupa postarea de ieri seara am primit feedback cum ca e cam trista si m-am gandit sa imprtasesc ceva mai vesel si mai trist intr-o oarecare masura. Astazi dimineata la micul dejun am discutat lucruri foarte serioase cu iubitul meu, poate prea serioase pentru o zi libera, in care in Graz miroase a primavara si pasarelele canta la fereastra, desi e IANUARIE! :)))) Dar cine sunt eu ca sa stabilesc cand ninge si cand vine primavara... Mi se par eca ne tampim, pe scurt. Da, noi oamenii. E paradoxal. Dar se pare ca, cu cat avem acces la informatie si avem sansa sa invatam atat de mult, sa citim, sa ascultam, sa vedem, sa vizitam, sa calatorim, cu atat stam lipiti de televizor si mancam cu lingurinta continutul livrat, cu atat suntem mai plictisiti si lipsiti de chef, vitalitate, motivatie... Ma uit in magazin la pustoaice de 13, 14, 17 ani si citesc de chipul lor plistiseala... Poate ca eu la 28 ai mei uit ca am fost si eu candva pustoaica si tot ce imi doream atunci probabil (sincer

"Da...Stii... nu m-am gandit niciodata in cei peste 20 de ani de viata ca intr-o zi, o banala zi, asa ca asta, o sa traiesc in alta tara decat tara mea natala sau ca o sa fiu nevoita sa ajung sa invat o limba, nu asa ca hobby, cand am eu chef si cu cine, ci pentru a supravietui..." Asta ma mai trezesc uneori ca le raspund celor care au comentarii despre straini, ca sa nu le zic "ausl änder-i"... Asa am ajuns la concluzia ca uneori viata are un umor aparte si te surprinde intr-un mod unic. Poate de aia imi doresc foarte tare sa nu uit de unde am plecat, sa nu uit ce am facut pana acum si de unde m-am ridicat...  Am si eu momente ca noi toti in care desi stiu in sinea mea ca ma pling, refuz sa recunosc ca sunt uneori precum o fetita mica, care venita de la gradinita cu obrajii plinsi, ii spune mamei care o intreaba obsesiv "Ce s-a intamplat?" ca ceilalti colegi rad uneori de ea ca nu intelege ce zic si ca se uita cu ochii mari si straini la ei (straini la

Astazi m-am tot gandit la acele momente in care simtim pe cineva asa... alaturi de noi... cred ca asta se intampla de cele mai multe ori cand acel cineva e acolo, il simtim... Ma refer poate la lucruri care se vad sau doar se simt... La gesturi, actiuni sau pur si simplu e chestie de feeling... insa experienta mi-a demonstrat ca oricat feeling e daca nu e completat si de actiuni nu merge! se duce si feelingu' asta la un moment dat...  "Stii...cand te trezesti la 5 dimineata in wknd ca sa ma duci la job..."... sau cum am simtit si eu la randul meu astazi si nu numai din partea lui... Lucrurile cu siguranta difera de la un cuplu la altul si de la o persoana la alta, insa eu personal am un feeling ca sunt pe calea cea buna cand ma trezesc alaturi de omul iubit si primul lucru pe care il zic de dimineata este "te iubesc" sau cand dupa o zi de lucru total lejera, cum a fost azi, de doar 5 ore :))), pot sa beau alaturi de el o cafea in unul din locurile noastre favo