Da, ce s-a intamplat in Romania zilele astea ne face sa ne intrebam tot
mai des, noi romanii, oare chiar exista o cale mai buna pentru Romania
si pentru romani?.... Mici si marunte lucruri de genul asta poate ca
m-au facut si pe mine sa vad tot mai des alternativa pe care am
ignorat-o atata timp, spunand sus si tare " asta e tara mea si aici
raman"... Personal consider ca e pacat si e pacat de toti tinerii si
batranii si toti oamenii in tara asta care isi doresc ceva si fac ceva
in acest sens, lucreaza, poate chiar castiga bine, sunt parte din
"clasa de mijloc" si...desi platesc un abonament la o clinica privata,
desi isi duc copilasii la scoli private, desi au masini inalte si nu
simt atat de tare gropile... vine o zi cand...nimic din toate astea nu
mai conteaza si ...chiar si bogatii pling...si dai de birocratie si de
sistem de stat dai de "dosarel" si tot felul de rahaturi pentru a nu te
misca, pentru a nu merge mai departe pt a da faliment, pentru a pleca pana
la urma si a fi dispus sa faci o munca de rahat intr-o alta tara dar sa
fii mai respectat decat in tara ta. eu nu faceam parte din categoria
bogatilor in Romania insa pot spune ca am avut o viata decenta. Ei bine
si pentru mine a venit o zi in care din variate motive, mai mult
personale decat profesionale sau legate de societate, poate ca aceste
mici detalii care fac diferenta zi de zi, au contribuit si la decizia mea de a
pleca din tara. asadar, o zic din experienta. intamplarea face sa am
cunoscuti care au avut sanse profesionale mai mari in alte tari decat in
cea natala si ma refer la toti cunoscutii mei medici in devenire. Mi se
pare o bataie de joc salariul pe care il primeste un medic in Romania...
Da si revenind, in 2014 cand credeam ca prin satelit baietii pot vedea
chiar si maslina din farfuria mea si ma pot "asculta" oriunde se
intampla ceva de genul asta: "Este absolut inimaginabil ca in anul 2014,
dupa ce s-au investit milioane de euro in aceasta situatie de
identificare a pacientilor, oamenilor accidentati, cu GPS, dupa 7 ore sa
nu se stie, sa ii scoata doi padurari ca pe vremea lui Vlad Tepes."
Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Comentarii