Treceți la conținutul principal
Astazi m-am tot gandit la acele momente in care simtim pe cineva asa... alaturi de noi... cred ca asta se intampla de cele mai multe ori cand acel cineva e acolo, il simtim... Ma refer poate la lucruri care se vad sau doar se simt... La gesturi, actiuni sau pur si simplu e chestie de feeling... insa experienta mi-a demonstrat ca oricat feeling e daca nu e completat si de actiuni nu merge! se duce si feelingu' asta la un moment dat... 

"Stii...cand te trezesti la 5 dimineata in wknd ca sa ma duci la job..."... sau cum am simtit si eu la randul meu astazi si nu numai din partea lui... Lucrurile cu siguranta difera de la un cuplu la altul si de la o persoana la alta, insa eu personal am un feeling ca sunt pe calea cea buna cand ma trezesc alaturi de omul iubit si primul lucru pe care il zic de dimineata este "te iubesc" sau cand dupa o zi de lucru total lejera, cum a fost azi, de doar 5 ore :))), pot sa beau alaturi de el o cafea in unul din locurile noastre favorite din Graz, sa mergem in acelasi loc catre acasa si sa pregateasca el ceva de mancare pentru noi doi :) o premiera :)) care ma emotioneaza f tare! in a good way :)) 
Chiar de curand mi-am dat seama ca unul dintre gesturile care pentru mine cantaresc f tare este gatitul. Poate pentru ca vin dintr-o familie in care mancarea a fost mereu f importanta :))) De Revelion am avut sansa sa fim invitati (ador sa fiu musafir dupa atatia ani de gazda :))) si sa se gateasca pentru noi toti acolo, live, niste feluri absolut delicioase. Ei bine mi se pare un cadou, o sansa, un gest extraordinar din partea gazdei. Cred ca paream venita de ...departe, insa pentru mine a insemnat fff mult :)

Revenind, una dintre melodiile mele preferate suna cam asa: "In a Manner of speaking/I just want to say/That I could never forget the way/You told me everything/By saying nothing..." Uneori, uitandu-ma la clientele H&M (glumeam ca voi scrie o carte "The HM's customer behaviour" /comparatii cu animalele :)) ), la mine si cunoscutele mele, citind despre femei sau carti scrise de femei, am ajuns la concluzia ca noi, femeile, sfidam orice regula :))) Si cred ca avem nevoie de cuvinte, dar si de a spune totul prin a nu zice nimic, de gesturi , de surprize si totusi... sa nu fim luate prea pe sus de neprevazut :))) si tot asa.... cred ca este o never ending journey pentru barbati sa traiasca alaturi de femeile dragi lor :D Enjoy the journey, ce pot sa zic !







Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum