Ei bine dupa postarea de ieri seara am primit feedback cum ca e cam trista si m-am gandit sa imprtasesc ceva mai vesel si mai trist intr-o oarecare masura. Astazi dimineata la micul dejun am discutat lucruri foarte serioase cu iubitul meu, poate prea serioase pentru o zi libera, in care in Graz miroase a primavara si pasarelele canta la fereastra, desi e IANUARIE! :)))) Dar cine sunt eu ca sa stabilesc cand ninge si cand vine primavara... Mi se par eca ne tampim, pe scurt. Da, noi oamenii. E paradoxal. Dar se pare ca, cu cat avem acces la informatie si avem sansa sa invatam atat de mult, sa citim, sa ascultam, sa vedem, sa vizitam, sa calatorim, cu atat stam lipiti de televizor si mancam cu lingurinta continutul livrat, cu atat suntem mai plictisiti si lipsiti de chef, vitalitate, motivatie... Ma uit in magazin la pustoaice de 13, 14, 17 ani si citesc de chipul lor plistiseala... Poate ca eu la 28 ai mei uit ca am fost si eu candva pustoaica si tot ce imi doream atunci probabil (sincera sa fiu nu imi amintesc prea bine) era sa imi pot cumpara toate hainutele din toate magazinele, sa ma combin cu tipul ala misto din clasa X si tot asa...
Insa ma uit mai departe si la cei de varsta mea si daca nu ar fi facebook probabil ca ar fi gasiti undeva sufocati intr-un colt fara aer, sau data nu ar fi net cine stie ce ar face cu un obiect ascutit, ma uit la cupluri care stau la aceeasi masa fiecare cu telefonul lui si nu comunica desi...comunica.
Si uite asa trec anii ca tot ma minunam azi ca a trectu deja un an de cand sunt pe meleaguri straine si te trezesti ca ai vrea sa incepi sa citesti literatura rusa la 50 de ani sau sa faci nu stiu ce sport exotic la 60 de ani (cu conditia sa te mai tina "balamalele" :)))
Pe de o parte, poate sunt atat de preocupata de subiect si pentru ca vad la mine cat de mult timp imi ia sa fiu cu mine, sa am timp pentru mine, cand mai mult de jumatate din timp, viata il/o lucram pentru altii... Si mi-ar fi placut sa fi inteles cat de important e sa te cunosti, sa te regasesti, sa te descoperi mai devreme... Pe de alta parte inteleg ca e nevoie si de "material de lucru" de greseli, experiente, trairi pentru a avea ce sa studiezi la tine si la ce ai facut, la ce iti doresti, la ce ai indeplinit deja si la ce visezi, la ce ai invatat deja si la ce iti doresti sa afli pe viitor si tot asa...
Una peste alta, ca iar am tendinta sa devin prea serioasa :))) desi daca m-ati vedea pe canapea imbracata in pantalonii mei cu smiley faces si tricoul cu mops nu m-ati lua in seama, sa traim fiecare zi ca si cum e... refuz sa zic ULTIMA :)) ci... mai bine ca si cum ar fi o minune, un dar pe care l-am primit si astazi :) si avem sansa sa fim alaturi de cei pe care ii iubim si sa facem lucruri minunate.
Insa ma uit mai departe si la cei de varsta mea si daca nu ar fi facebook probabil ca ar fi gasiti undeva sufocati intr-un colt fara aer, sau data nu ar fi net cine stie ce ar face cu un obiect ascutit, ma uit la cupluri care stau la aceeasi masa fiecare cu telefonul lui si nu comunica desi...comunica.
Si uite asa trec anii ca tot ma minunam azi ca a trectu deja un an de cand sunt pe meleaguri straine si te trezesti ca ai vrea sa incepi sa citesti literatura rusa la 50 de ani sau sa faci nu stiu ce sport exotic la 60 de ani (cu conditia sa te mai tina "balamalele" :)))
Pe de o parte, poate sunt atat de preocupata de subiect si pentru ca vad la mine cat de mult timp imi ia sa fiu cu mine, sa am timp pentru mine, cand mai mult de jumatate din timp, viata il/o lucram pentru altii... Si mi-ar fi placut sa fi inteles cat de important e sa te cunosti, sa te regasesti, sa te descoperi mai devreme... Pe de alta parte inteleg ca e nevoie si de "material de lucru" de greseli, experiente, trairi pentru a avea ce sa studiezi la tine si la ce ai facut, la ce iti doresti, la ce ai indeplinit deja si la ce visezi, la ce ai invatat deja si la ce iti doresti sa afli pe viitor si tot asa...
Una peste alta, ca iar am tendinta sa devin prea serioasa :))) desi daca m-ati vedea pe canapea imbracata in pantalonii mei cu smiley faces si tricoul cu mops nu m-ati lua in seama, sa traim fiecare zi ca si cum e... refuz sa zic ULTIMA :)) ci... mai bine ca si cum ar fi o minune, un dar pe care l-am primit si astazi :) si avem sansa sa fim alaturi de cei pe care ii iubim si sa facem lucruri minunate.
Comentarii