"Da...Stii... nu m-am gandit niciodata in cei peste 20 de ani de viata ca intr-o zi, o banala zi, asa ca asta, o sa traiesc in alta tara decat tara mea natala sau ca o sa fiu nevoita sa ajung sa invat o limba, nu asa ca hobby, cand am eu chef si cu cine, ci pentru a supravietui..." Asta ma mai trezesc uneori ca le raspund celor care au comentarii despre straini, ca sa nu le zic "ausländer-i"... Asa am ajuns la concluzia ca uneori viata are un umor aparte si te surprinde intr-un mod unic. Poate de aia imi doresc foarte tare sa nu uit de unde am plecat, sa nu uit ce am facut pana acum si de unde m-am ridicat... 

Am si eu momente ca noi toti in care desi stiu in sinea mea ca ma pling, refuz sa recunosc ca sunt uneori precum o fetita mica, care venita de la gradinita cu obrajii plinsi, ii spune mamei care o intreaba obsesiv "Ce s-a intamplat?" ca ceilalti colegi rad uneori de ea ca nu intelege ce zic si ca se uita cu ochii mari si straini la ei (straini la propriu :)) de data asta )... 

Da, am si eu momentele mele de copil mare in care imi mangai copilul din mine si il incurajez ca maine o sa fie mai bine si ca astazi a fost bine oricum si e tot mai bine in general si mai frumos, dar ca intr-o zi o sa fie si mai si :) viata o sa aiba alt umor si atunci o sa rad si eu de altii la randul meu poate, desi imi place sa cred ca nu e genul meu sa rad de altii ci mai degraba cu altii.