Treceți la conținutul principal
"Da...Stii... nu m-am gandit niciodata in cei peste 20 de ani de viata ca intr-o zi, o banala zi, asa ca asta, o sa traiesc in alta tara decat tara mea natala sau ca o sa fiu nevoita sa ajung sa invat o limba, nu asa ca hobby, cand am eu chef si cu cine, ci pentru a supravietui..." Asta ma mai trezesc uneori ca le raspund celor care au comentarii despre straini, ca sa nu le zic "ausländer-i"... Asa am ajuns la concluzia ca uneori viata are un umor aparte si te surprinde intr-un mod unic. Poate de aia imi doresc foarte tare sa nu uit de unde am plecat, sa nu uit ce am facut pana acum si de unde m-am ridicat... 

Am si eu momente ca noi toti in care desi stiu in sinea mea ca ma pling, refuz sa recunosc ca sunt uneori precum o fetita mica, care venita de la gradinita cu obrajii plinsi, ii spune mamei care o intreaba obsesiv "Ce s-a intamplat?" ca ceilalti colegi rad uneori de ea ca nu intelege ce zic si ca se uita cu ochii mari si straini la ei (straini la propriu :)) de data asta )... 

Da, am si eu momentele mele de copil mare in care imi mangai copilul din mine si il incurajez ca maine o sa fie mai bine si ca astazi a fost bine oricum si e tot mai bine in general si mai frumos, dar ca intr-o zi o sa fie si mai si :) viata o sa aiba alt umor si atunci o sa rad si eu de altii la randul meu poate, desi imi place sa cred ca nu e genul meu sa rad de altii ci mai degraba cu altii. 
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...