Treceți la conținutul principal
Suntem cei mai norocosi oameni din lume pentru simplul fapt ca avem aceasta priveliste :d Vecinul nostru este o firma de arhitecti, ingineri constructori sau ceva de genul asta care au  si aceasta gradina, simpla si foarte simpatica in orice anotimp. 

Am crescut la bloc, am batut mingea in spatele blocului, m-am ascuns prin praf, parcuri de cartier si blocuri in constructie, deci sunt obisnuita cu marile cladiri pe care mi le inchipui ca niste cutii de chibrituri in care fiecare familie e un bat :) dar pot zice ca m-am obisnuit si cu izolatul intr-o zona nu atat de populata de blocuri, departe de strada... 

Nu stiu cat de mult conteaza ambalajul, blocul, parcul de langa sau absenta lui, ci cat conteaza cum te simti tu acolo. Poate ca in timp inclusiv aceste detalii te fac sa te simti ok sau nu, sanatos si linistit sau nu... dar 80% conteaza cum te simti tu in cutia ta de chibrituri sau in vila ta de lux... :) Viata e simpla si totusi atat de plina de detalii... "Casa mea" sau "a ta".. " a noastra".... "Cu chirie" sau "proprietar"... toate sunt detalii sub care ne ascundem uneori precum niste struti care daca si-au bagat capul in nisip cred ca nu ii mai vede nimeni :))) Asa facem si noi uneori. Dar cea mai buna terapie este infruntatul ;) acestor detalii care ascund tot felul de temeri...normale de altfel :)

Pana atunci ma bucur de aceasta priveliste :D si ma pregatesc sa o revad poate pe cea de "acasa din Romania" avand probabil frisoane si nostalgii... ca de fiecare data de altfel, desi casa aia nu mai e de mult a mea, din momentul in care am iesit pe usa si am plecat catre aeroport...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :)) Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata. In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta ...
A fost frumos sa descoperim impreuna 'Fericirea de dupa granita'. Cine este curios sa citeasca si nu a primit cartea sau nu a ajuns la petrecerea noastra, este invitat la interactiune.Lista mesagerilor, adica a celor dispusi sa impartaseasca cartea si sa o imprumute este actualizata. Nu va fie teama si scrieti un mail, imprumutati cartea si deveniti la randul vostru mesager   :)