Word of Mouth

M-am tot gandit la momente speciale. Cum ajungem sa le dam titlul de momente speciale? Ce le face pe altele mai putin speciale? Si eu ma regasesc de multe ori in aceasta situatie in care impart viata in momente speciale si momente mai putin speciale. Cred ca in ambele situatii, si cand atribuim si cand luam acest atribut multor momente din viata noastra, noi decidem. Ce am invatat insa este ca orice zi poate avea momentele ei speciale. Depinde doar de noi cum vrem sa traim fiecare zi. Este drept ca poate nu vor avea toate surle si trambite, torturi si artificii, rochii de seara sau bijuterii, lacrimi de bucurie sau un apus pe o plaja exotica. Pentru mine, faptul ca pot petrece momente frumoase alaturi de sotul meu, chiar daca nu sarbatorim ceva anume, este un prim pas in a transforma acea zi intr-o zi speciala. Apoi tot ce tine de familie, o zi in care am sansa sa imi vad bunica in viata sau in care pot sa ma bucur de minunatiile pe care ni le ofera natura sau oamenii cu care interac...

Astazi am facut un mic invertar al celor mai recente daruri sau dorinte implinite cu ajutorul Universului. Personal cred ca este foarte bine sa nu le uitam ci sa tinem un jurnal sau sa ne reamintim periodic si sa multumim pentru acestea. Recunostinta poate fi aratata si traita in cantitati mari :) Nu dauneaza sanatatii. Dimpotriva! Recomand cantitati cat mai mari de recunostinta! :) Mi-am inceput ziua uitandu-ma la un scurt interviu cu Louise Hay si ma uimeste si pe mine de fiecare data ca dupa o vreme, dupa ce parcurgem o anumita cantitate de informatie, dupa ce trecem de niste initieri sau practicam o anumita forma de terapie, descoperim aceasta "cutie cu scule" pe care ne-am format-o si din care putem scoate in functie de situatie o anumita "cheie". Ma bucur ca am si eu o astfel de cutie. Ma bucur ca am o biblioteca din care pot scoate carti care ma ajuta sau pe care le recitesc si constat ca gasesc mereu ceva nou, ma bucur ca pot sa revad interviuri cu oamen...

De fiecare data cand imi vad prietenii fericiti ma simt si eu fericita. Habar nu am cand o sa ai ajung in Romania, insa binecuvantez digitalizarea si faptul ca asa mai traiesc si eu intr-o anumita forma alaturi de voi toti :D Ma bucur ca nu va stergeti chiar toti conturile de Facebook si ca mai exista si varianta Skype in cazul in care le-ati sters si ca ne mai scriem si e-mail-uri cu detalii cu poze din cand in cand si ca ne mai vedem uneori si pe LinkedIn si mai vad si eu pe unde mai lucrati.  E frumos! Nici nu mi-as fi putut imagina cum ar fi fost sa ne scriem scrisori, care ajung in cateva zile sau saptamani sau cum ar fi fost sa nu ne mai scriem, sa nu mai comunicam...  Doar sa ne gandim uneori unii la altii si sa ne intrebam daca nu cumva ne-am uitat sau sa speram ca exista un alt soi de forma de comunicare si ca in acelasi moment va ganditi si voi la mine...  Sunt o romantica si pare ca raman om de comunicare :) Provoaca-ma sa tac si mi-ai pus capac pentru t...

De cateva zile ma tot gandesc la ceva, la (in)utilitate. Cum masuram utilitatea lucrului pe care il facem, profesiei pe care o avem, muncii pe care o prestam, rolului pe care il jucam in societate?  Vorbesc mult cu sotul meu pe tema aceasta, uneori avem un punct de vedere comun, alteori nu. Uneori tin partea artistilor, argumentand ca avem nevoie si de muzica, arta, tablouri, teatru, carti, hrana pentru suflet. Alteori imi dau seama ca o societate nu se poate sustine in ritmul acesta si ca avem nevoie de mai multi fermieri, gradinari, muncitori etc oameni care ne ofera hrana la randul lor prin munca fizica, munca pe care nu stiu cati dintre noi mai suntem dispusi sa o facem. Asa cum zice si Leo, putem sa traim fara arta sau fara sa intram intr-un muzeu, insa nu putem sa supravietuim fara mancare, apa, incalzire etc.  Hmmm poate pentru voi este clar raspunsul, insa pentru mine este inca o ceata. Cred ca este un topic la care ne put...

De cateva zile incoace m-am tot gandit la o tema. Poate pentru ca afara este superb si primavara se arata si in Graz, chiar daca uneori ne pune sa ne luam umbrela la noi sau un plover in geanta. Ei bine am tot petrecut cateva zile cu adevarat frumoase, la gradina unde deja sunt intampinata de floricele peste tot si unde ma pierd cu orele sapand, carand si ajutand plantele sa iasa la lumina :)), in localurile cu inghetata, pe strazile acestui oras de care sunt cu adevarat indragostita si acasa unde am sansa sa traiesc frumos alaturi de iubitul meu sot. Apropo, La Multi A ni dragul meu pentru inca o l una petrecuta frumos im preuna.  Asa am ajuns sa constat ca exista undeva acolo, intr-un mod foarte ciudat, un sentiment de vinovatie. De multe ori cand eu am timp si gradinaresc si altii dragi mie sunt la lucru, ma apuca acest sentiment. Sau cand eu imi iau inghetata si altul cerseste la coltul magazinului, sau cand mie imi e bine si altuia nu, sau  cand eu sunt ...

Astazi am sarbatorit Pastele. Desi de cele mai multe ori cand este vorba despre o mare sarbatoare fie ea Craciun sau Paste mama deja se agita cu programe si meniuri, anul acesta pare ca am scapat ceva mai usor. Parca a inteles toata lumea mai usor ca putem sa fim si spontani, putem sa nu facem curatenie generala si sa scapam de spagatul facut la spalatul geamurilor, putem sa nu stam toata ziua in bucatarie, putem sa sarbatorim si in echipa restransa, separat si totusi  impreuna, unii la lucru, altii la rude, altii in alte orase sau tari si sa fim totusi o familie si buni crestini :) Cand aud ceva de genul "Nu se poate. Suntem o familie deci trebuie sa... In fiecare familie se face, se drege..." mi se declansaza o reactie alergica. Nu trebuie sa nimic, ca sa il citez pe iubitul meu sot. :) Nu stiu cum este in familiile voastre, insa eu am observat ca cu cat suntem mai multe generatii la un loc, cu atata parca gasim motive sa ne agitam de sarbatori. Sotului meu nu ii...

  Paste fericit!