Astazi am sarbatorit Pastele. Desi de cele mai multe ori cand este vorba despre o mare sarbatoare fie ea Craciun sau Paste mama deja se agita cu programe si meniuri, anul acesta pare ca am scapat ceva mai usor. Parca a inteles toata lumea mai usor ca putem sa fim si spontani, putem sa nu facem curatenie generala si sa scapam de spagatul facut la spalatul geamurilor, putem sa nu stam toata ziua in bucatarie, putem sa sarbatorim si in echipa restransa, separat si totusi impreuna, unii la lucru, altii la rude, altii in alte orase sau tari si sa fim totusi o familie si buni crestini :) Cand aud ceva de genul "Nu se poate. Suntem o familie deci trebuie sa... In fiecare familie se face, se drege..." mi se declansaza o reactie alergica. Nu trebuie sa nimic, ca sa il citez pe iubitul meu sot. :)
Nu stiu cum este in familiile voastre, insa eu am observat ca cu cat suntem mai multe generatii la un loc, cu atata parca gasim motive sa ne agitam de sarbatori. Sotului meu nu ii place sa se urle in jurul lui; urlatul fiind un vorbit normal in familia mea. Mie nu-mi place sa gatim pana in ultimul moment; Mama reuseste mereu performanta gatitului maraton "3 zile gatim si una mancam". Ce ii place mamei, nu ii place lui buni. Mie imi place sa ciocnesc oua, sotului meu nu prea. Cred ca e de inteles de ce :)) Atat mama, cat si soacra vor sa petrecem impreuna sarbatorile, lucru care nu este atat de usor de indeplinit de mine si de sotul meu. Noi cred ca am fi in stare de fiecare data sa... plecam undeva departe doar sa scapam de acest stress al sarbatorilor. Cred ca nu ma tem atat de coptul cozonacilor - care oricum nu au fost pe lista nici anul acesta, cat de tot baletul acesta in care incercam sa ii multumim pe toti mai putin pe noi.
Cred ca ar fi muuuuult mai usor pentru noi toti sa ne stabilim propriul ritm si lista de prioritati pentru sarbatori. Cred ca suntem la fel de minunate si daca cumparam cozonaci sí daca ouale sunt "contemporane" si nu au culoarea perfecta si daca nu am felicitat toata agenda cu mesaje de "fie ca" si ... si ... si
Paste fericit! :) si linistit :))
Nu stiu cum este in familiile voastre, insa eu am observat ca cu cat suntem mai multe generatii la un loc, cu atata parca gasim motive sa ne agitam de sarbatori. Sotului meu nu ii place sa se urle in jurul lui; urlatul fiind un vorbit normal in familia mea. Mie nu-mi place sa gatim pana in ultimul moment; Mama reuseste mereu performanta gatitului maraton "3 zile gatim si una mancam". Ce ii place mamei, nu ii place lui buni. Mie imi place sa ciocnesc oua, sotului meu nu prea. Cred ca e de inteles de ce :)) Atat mama, cat si soacra vor sa petrecem impreuna sarbatorile, lucru care nu este atat de usor de indeplinit de mine si de sotul meu. Noi cred ca am fi in stare de fiecare data sa... plecam undeva departe doar sa scapam de acest stress al sarbatorilor. Cred ca nu ma tem atat de coptul cozonacilor - care oricum nu au fost pe lista nici anul acesta, cat de tot baletul acesta in care incercam sa ii multumim pe toti mai putin pe noi.
Cred ca ar fi muuuuult mai usor pentru noi toti sa ne stabilim propriul ritm si lista de prioritati pentru sarbatori. Cred ca suntem la fel de minunate si daca cumparam cozonaci sí daca ouale sunt "contemporane" si nu au culoarea perfecta si daca nu am felicitat toata agenda cu mesaje de "fie ca" si ... si ... si
Paste fericit! :) si linistit :))
Comentarii