NU

De cateva zile incoace m-am tot gandit la o tema. Poate pentru ca afara este superb si primavara se arata si in Graz, chiar daca uneori ne pune sa ne luam umbrela la noi sau un plover in geanta. Ei bine am tot petrecut cateva zile cu adevarat frumoase, la gradina unde deja sunt intampinata de floricele peste tot si unde ma pierd cu orele sapand, carand si ajutand plantele sa iasa la lumina :)), in localurile cu inghetata, pe strazile acestui oras de care sunt cu adevarat indragostita si acasa unde am sansa sa traiesc frumos alaturi de iubitul meu sot. Apropo, La Multi Ani dragul meu pentru inca o luna petrecuta frumos impreuna. 

Asa am ajuns sa constat ca exista undeva acolo, intr-un mod foarte ciudat, un sentiment de vinovatie. De multe ori cand eu am timp si gradinaresc si altii dragi mie sunt la lucru, ma apuca acest sentiment. Sau cand eu imi iau inghetata si altul cerseste la coltul magazinului, sau cand mie imi e bine si altuia nu, sau cand eu sunt fericita alturi de cineva si altul nu si tot asa. Nu stiu daca va suna cunoscut, eu incerc sa il controlez si sa ma pastrez pe o linie pozitiva de plutire, spunandu-mi ca pot sa fiu foarte recunoscatoare, sa ma bucur de clipa frumoasa si sa transmit un gand bun celui bolnav, cersetorului si asa mai departe.
Meritam! si asta imi zic si eu mereu cand ma ia acest sentiment pe sus. DA! MERITAM TOT CE E MAI BUN! si nu e nevoie sa ne fie frica ca ni se si intampla tot ce e mai bun si mai frumos in viata.

PS: Astazi este o zi superba in Graz. Asa s-a aratat de ieri incoace cand am primit un obiect muuult asteptat, care are o poveste foarte interesanta, plina de sincronicitati :) Multumesc, Mihai!