Treceți la conținutul principal
Am auzit despre milionarii tristi; am intalnit si persoane care se pling constant de lipsa banilor, a unei case, masini sau mai stiu eu ce... Multi dintre noi am fost educati ca succesul este telul suprem, ca trebuie sa progresam, sa trecem de la statul in chirie la statutul de proprietar, de la un job entry level la o pozitie de coordonare... 
Exista nenumarate sabloane si modele de viata - ca sa le spun asa; modele de viata implinita, viata must have... 
Si cati dintre noi nu am ajuns sa luptam pentru o astfel de viata doar ca sa ii multumim pe altii, crezand de fapt ca ne multumim pe noi si ca ne urmam visul... 
Cati am alergat dupa un vis care s-a dovedit a fi fals, fara consistenta... 
Cati nu am atins obiective si ne-am dat seama ca nu ne aduc NOUA fericire...
DAR mare este bucuria celor care stand pe canapea si ascultand o muzica frumoasa intr-o zi isi dau seama ca au lasat in urma viata condusa de ego, cum frumos spune Deepak Chopra, si isi dau seama ca au gasit atat de multe in ei insisi si ca nu mai au nevoie de un strat exterior plin de succes.

O sa impartasesc pe aceasta tema un paragraf referitor la viata care nu este condusa de ego:
  • daca toata munca pe care ai depus-o nu ti-a adus ce iti doreai, cauta o noua motivatie;
  • daca nu ai destul, cauta in tine;
  • daca visul tau esueaza si vezi ca a fost o iluzie, gaseste un vis care ti se potriveste;
  • daca nu esti sigur de ceva, detaseaza-te de situatie pana iti regasesti echilibrul;
  • nu esti dezechilibrat nici de succes, nici de esec; cursul vietii le aduce pe amandoua ca stari temporare.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :)) Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata. In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta ...

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum...