Treceți la conținutul principal
Am auzit despre milionarii tristi; am intalnit si persoane care se pling constant de lipsa banilor, a unei case, masini sau mai stiu eu ce... Multi dintre noi am fost educati ca succesul este telul suprem, ca trebuie sa progresam, sa trecem de la statul in chirie la statutul de proprietar, de la un job entry level la o pozitie de coordonare... 
Exista nenumarate sabloane si modele de viata - ca sa le spun asa; modele de viata implinita, viata must have... 
Si cati dintre noi nu am ajuns sa luptam pentru o astfel de viata doar ca sa ii multumim pe altii, crezand de fapt ca ne multumim pe noi si ca ne urmam visul... 
Cati am alergat dupa un vis care s-a dovedit a fi fals, fara consistenta... 
Cati nu am atins obiective si ne-am dat seama ca nu ne aduc NOUA fericire...
DAR mare este bucuria celor care stand pe canapea si ascultand o muzica frumoasa intr-o zi isi dau seama ca au lasat in urma viata condusa de ego, cum frumos spune Deepak Chopra, si isi dau seama ca au gasit atat de multe in ei insisi si ca nu mai au nevoie de un strat exterior plin de succes.

O sa impartasesc pe aceasta tema un paragraf referitor la viata care nu este condusa de ego:
  • daca toata munca pe care ai depus-o nu ti-a adus ce iti doreai, cauta o noua motivatie;
  • daca nu ai destul, cauta in tine;
  • daca visul tau esueaza si vezi ca a fost o iluzie, gaseste un vis care ti se potriveste;
  • daca nu esti sigur de ceva, detaseaza-te de situatie pana iti regasesti echilibrul;
  • nu esti dezechilibrat nici de succes, nici de esec; cursul vietii le aduce pe amandoua ca stari temporare.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...