Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...
Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe.
Pablo Picasso spunea asa de frumos “The older you get, the stronger the wind gets — and it's always in your face.”, mai pe romaneste ar suna: "Cu cat imbatranesti, cu atat este si vantul mai puternic - si iti bate mereu direct in fata". Cred ca a simtit fiecare pe pielea lui vantul cu trecerea anilor. Partea buna e ca ni se tabaceste si pielea cu timpul si nu mai simtit asa de patrunzator fiecare rafala de vant.
Comentarii