Word of Mouth

Ce poate fi mai frumos decat sa te lasi inconjurat de carti si arta, de o piata frumoasa, de un peisaj simplu si poate cu nuante SF, de oameni veseli care se intind la soare, de dragostea la care visezi dintotdeauna poate... Ce poate fi mai frumos decat sa visezi zi de zi cu ochii deschisi pana in momentul in care efectiv se va intampla... AICI :)

A venit vara si se simte chiar si in temperaturile de afara. A venit vara si mi-am scos deja rochitele si fustitele la plimbare. A venit vara si mi-am lasat picioarele sa umble goale. A venit vara si ma bucur de ea :))) in bucatica noastra de Rai... Incep tot mai mult sa cred ca lucrurile marunte, gesturile atente, vorbele frumoase zise la momentul potrivit, timpul petrecut impreuna fac cu adevarat viata mai frumoasa... si totul poate fi simplu, mai simplu decat credem, fara prea multa cheltuiala (de orice fel ar fi ea) si agitatie, stres, nebunie... :) Daaaaaaaar e nevoie sa auzim, sa ascultam, sa credem, sa ne dorim, sa vedem, sa urmam...  Pentru mine aceasta vara este o vara cu adevarat speciala in care am luat cateva decizii foarte frumoase in ceea ce priveste viata mea si a celor de pe langa mine. Cred cu tarie ca putem face tot ce ne propunem intr-un mod armonios. Cred cu si mai multa tarie ca e si mai frumos in doi. Cred asa cum ziceam si saptamana trecuta ca ex

Cred ca am ajuns intr-un punct in care as striga in gura mareeeeeeeeeeeeee ca il iubesc. Astazi am avut in minte o singura intrebare: Exista dragoste vesnica? Adica... stiti voi... il intalniti, o intalniti si va iubiti si chiar mergeti mai departe impreuna si chiar sunteti fericiti si faceti TOTTTTT impreuna?!! Am cateva exemple in preajma si ...de fiecare data cand le aud cum povestesc imi apare un zimbet mareeeeeeeee pe fata. De pilda am o colega care a primit tot timpul de la sotul ei scrisori. Doar ca el nu avea bani pt timbru si totusi ea le primea :) Cred ca postasul era un mic Cupidon :))) Sunt inca impreuna, au trait razboiul impreuna, au emigrat impreuna, au pierdut atunci toate scrisorile de dragoste, au doi copii si .... da sunt inca impreuna iar ei i se lumineaza fata cand vorbeste despre el si tineretea lor.  Cu acelasi entuziasm, insa fara razboi experimentez si eu iubirea. Mi se pare incredibil cum pur si simplu tot ce ai zis candva ca tu nu vei face si e oricum dubio

Am in jurul meu tot mai multi proaspeti parinti, iar subiectul "familie, copiii etc" devine si pentru noi tot mai captivant. Drept urmare antenele mele au inceput sa observe lucruri legate de societatea in care ma aflu acum si sa compar cu ce am vazut eu acasa, in familia noastra sau in Romania in general. Ei bine am fost profund surprinsa ca sa nu zic socata cand am auzit ca aici unele femei nu au lucrat niciodata!!!! 40 de ore pe sapt. Da! 10, 20 de ore max pe saptamana intrucat exista si alte treburi casnice de facut... Partea buna e ca te sustine si sistemul si poti sa dormi linistita cu ce primesti tu, ce primesti pt copil si ce castiga sotul/ daca exista unul :) In Romania eu am vazut doar mame care muncesc mult. Adica care aveau un program normal, gateau, curatau iar copiii.... Unii cu cheia de gat, altii dati in ingrijirea bunicilor, unii dati la cresa, gradinita, scoala, altii dati direct la scoala, unii cu profesor privat, altii doar cu ce primesc la scoala, unii cu

De cateva zile mi s-a limpezit in minte o idee, de fapt o realitate. Asa cum am mai scris pe blog, pentru mine experienta "strainatatii" a fost prima si cine stie, poate ca nu e ultima :)))  Cochetam cu ideea sa ne petrecem batranetea intr-un loc exotic, doi pensionari cu pielea lasata la plaja in Thailanda :)))... Revenind la lucruri serioase, nu stiu daca asa se manifesta la toata lumea, insa la mine reactia fata de poporul, tara, locul in care am venit ca un "strain" a fost extrem de violenta (mental, nu si fizic, poate putin verbal :)))) Poate ca este o reactie normala, poate ca este o rupere dureroasa de locul tau natal, poate ca te frustreaza faptul ca nu te cheama ca pe ei, ca nu vorbesti ca ei, ca nu esti de-al lor... sau poate e pur si simplu iesirea din zona de confort! A durat mult si acum imi amintesc si zimbesc ironic. Imi amintesc ca nu suportam nici macar muzica locala la radio sa o aud in germana, nu citeam ziarul, nu deschideam televizorul, nu vroia