Treceți la conținutul principal

Visul unei nopti de vara

A venit vara si se simte chiar si in temperaturile de afara. A venit vara si mi-am scos deja rochitele si fustitele la plimbare. A venit vara si mi-am lasat picioarele sa umble goale. A venit vara si ma bucur de ea :))) in bucatica noastra de Rai...

Incep tot mai mult sa cred ca lucrurile marunte, gesturile atente, vorbele frumoase zise la momentul potrivit, timpul petrecut impreuna fac cu adevarat viata mai frumoasa... si totul poate fi simplu, mai simplu decat credem, fara prea multa cheltuiala (de orice fel ar fi ea) si agitatie, stres, nebunie... :) Daaaaaaaar e nevoie sa auzim, sa ascultam, sa credem, sa ne dorim, sa vedem, sa urmam... 

Pentru mine aceasta vara este o vara cu adevarat speciala in care am luat cateva decizii foarte frumoase in ceea ce priveste viata mea si a celor de pe langa mine. Cred cu tarie ca putem face tot ce ne propunem intr-un mod armonios. Cred cu si mai multa tarie ca e si mai frumos in doi. Cred asa cum ziceam si saptamana trecuta ca exista suflete pereche, iubire vesnica si intelegere reciproca intre oameni si nu doar pentru 3, 5 sau 8 ani... Si cred si mai mult ca daca nu as pleca cu aceasta convingere la drum nu as accepta sa imi petrec viata alaturi de cineva. Pentru mine a inceput ca un vis :))) si incet incet fiecare idee capata un contur si se va transforma pana la final in ceea ce am visat impreuna. Nu stiu daca o sa fie ce se asteapta "lumea" sa fie dar stiu ca este ce ne dorim noi doi. 

Este inca wknd si va doresc sa visati, sa visati pana la stele si inapoi, si sa continuati sa credeti in tot ce vreti voi fie ca e dragoste vesnica, viata vesnica, zane si spiridusi, iubire, armonie, pace sau razboi...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum