Treceți la conținutul principal
Am in jurul meu tot mai multi proaspeti parinti, iar subiectul "familie, copiii etc" devine si pentru noi tot mai captivant. Drept urmare antenele mele au inceput sa observe lucruri legate de societatea in care ma aflu acum si sa compar cu ce am vazut eu acasa, in familia noastra sau in Romania in general. Ei bine am fost profund surprinsa ca sa nu zic socata cand am auzit ca aici unele femei nu au lucrat niciodata!!!! 40 de ore pe sapt. Da! 10, 20 de ore max pe saptamana intrucat exista si alte treburi casnice de facut... Partea buna e ca te sustine si sistemul si poti sa dormi linistita cu ce primesti tu, ce primesti pt copil si ce castiga sotul/ daca exista unul :)
In Romania eu am vazut doar mame care muncesc mult. Adica care aveau un program normal, gateau, curatau iar copiii.... Unii cu cheia de gat, altii dati in ingrijirea bunicilor, unii dati la cresa, gradinita, scoala, altii dati direct la scoala, unii cu profesor privat, altii doar cu ce primesc la scoala, unii cu hobbyuri si pasiuni cultivate din copilarie, altii cu batut mingea in spatele blocului si iata ca am ajuns toti mari si frumosi, sanatosi si ne punem intrebari existentiale.

Am fost curioasa si am cautat un studiu, ca pe vremea cand lucram in presa :)) pesemne ca studiile sunt o sursa mai concreta de informatie, depinde de cine sunt realizate evident :)), si:
" Men spend about 10 hours a week more than women in paid work, and women spend about six hours more in household work and an additional three hours more in child care, says the analysis, by the Pew Research Center.
And for parents with kids under 18 living at home, the hours are also lopsided.
 The average hours spent a week at a paying job declined from 42 hours in 1965 to 37 hours in 2011 for fathers, and increased from eight hours to 21 hours for mothers.
 Fathers today spend more than twice as much time doing housework as they did in the 1960s (10 hours vs. four hours a week), and mothers — while they still do more — have cut their housework time almost in half during the same period (18 hours vs. 32 hours per week).
 These analyses are based on historical time diary data as well as 2003-11 data from the federal government's American Time Use Survey; 2007 Pew survey data; and survey data completed in December. The nationally representative sample of 2,511 adults across the USA includes 643 parents of at least one child under age 18.
 Among the parents, 33% say they don't have enough time with their children."


Merita studiate rezultatele ;) Chiar ieri vorbeam cu iubitul meu despre timpul alocat familiei, casei, muncii si cum putem sa ne impartim totusi timpul in asa masura incat sa nu ramanem doar cu munca si banii cheltuiti pe lucruri inutile cat cu amintiri si experiente traite efectiv cu copiii ... De fiecare data cand vad la ora pranzului parinti care isi plimba copiii in parc sau cainii ma gandesc "ei ce muncesc????" , "de ce au timp acum sa faca asta????"
Cred ca este posibil, ori au avut liber amandoi :)) ori chiar exista o cale de mijloc si ne putem permite luxul de a ne vedea copiii crescand. Lux... Mi se pare trist ca am ajuns sa consideram un lux timpul petrecut impreuna, gatitul acasa, mesele in familie, insa pentru foarte multi chiar asta e. Sau poate totusi nu facem destul si ne ascundem in spatele ratelor, facturilor, programului de lucru, lipseeeeeeeeei de timp?? :) O sa ma mai gandesc la asta :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...