Treceți la conținutul principal
Cred ca am ajuns intr-un punct in care as striga in gura mareeeeeeeeeeeeee ca il iubesc. Astazi am avut in minte o singura intrebare: Exista dragoste vesnica? Adica... stiti voi... il intalniti, o intalniti si va iubiti si chiar mergeti mai departe impreuna si chiar sunteti fericiti si faceti TOTTTTT impreuna?!! Am cateva exemple in preajma si ...de fiecare data cand le aud cum povestesc imi apare un zimbet mareeeeeeeee pe fata. De pilda am o colega care a primit tot timpul de la sotul ei scrisori. Doar ca el nu avea bani pt timbru si totusi ea le primea :) Cred ca postasul era un mic Cupidon :))) Sunt inca impreuna, au trait razboiul impreuna, au emigrat impreuna, au pierdut atunci toate scrisorile de dragoste, au doi copii si .... da sunt inca impreuna iar ei i se lumineaza fata cand vorbeste despre el si tineretea lor. 

Cu acelasi entuziasm, insa fara razboi experimentez si eu iubirea. Mi se pare incredibil cum pur si simplu tot ce ai zis candva ca tu nu vei face si e oricum dubios si lameeeee acum pare ceva super normal si chiar iti doresti sa primesti un inel de la iubitul tau, sa il visezi, sa il cauti prin vitrine, sa il gasesti , sa te gandesti la el tot timpul, sa il vezi pe deget, sa stabiliti o ipotetica data a casatoriei, sa te gandesti ce masa si din ce lemn iti vei cumpara in locuinta in care vei locui cu el, sa .... inca un milion de lucruri... :) 

Pus si simplu simti ca este persoana careia ii poti spune ORICE fara sa te judece, simti ca ii poti cere ajutorul, ca iti doresti sa faci alaturi de el/ea TOT!!!!! De multe ori colegilor sau cunoscutilor li se pare ciudat sau dubios cand zic ca mi-ar face placere sa am mai mult timp alaturi de iubitul meu... si imediata intrebare este: pai nu locuiti impreuna? BA DA! dar nu suntem doar mobila de interior :)) Adica ne-ar face placere sa traim activ impreuna, sa avem timp nu doar sa ne trezim impreuna ci sa si citim, mancam impreuna, plimbam, povestim si inca un milion de lucruri. Si imediat mi se zice: AAAAAAA...sunteti proaspat indragostiti, nu? Mmmmm nu stiu cat de proaspat insa o mentinem proaspata :)))) si asa cred ca e si frumos :D

Dragilor, va urez sa credeti in acest weekend (si nu numai) in iubire vesnica :)
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...