Mi se pare fascinant cum ne intoarcem tot timpul la lucruri, obiceiuri, pasiuni, oameni, locuri... Cand le uitam, revenim intr-o forma sau alta la ele. Cumva apar imprejurari in care mai cu batul, mai cu frumosul, ni le reamintim. Sunt vaga pentru ca si pentru mine uneori aceste lucruri sunt foarte vagi. Am si cateva exemple pe care pot pune degetul, revenirea la pictat (sustinuta de iubitul meu care zilele acestea a facut ceva fff important in acest sens si ii multumesc pentru asta), revenirea la 2 tehnici de purificare, reintroducerea vitaminelooor in meniu :)), timid, timid tot caut un loc in program pentru Yoga si, in curand, revenirea la cursuri. Insa acest post e legat mai multe de o revenire la... o parte din mine pe care nu o vazusem de mult. O stiam. Si este in continuare in mine si o sa fie pentru totdeauna pentru ca asa e normal sa fie. E o parte din mine. Revenind, am reintalnit-o si de fiecare data cand se intampla asta, ies scantei, nu intr-un sens romantic si pasional.