Treceți la conținutul principal

good habits

.... cred ca atunci cand simtim nevoia sa facem lucruri pe care le faceam candva cu placere..suntem pe drumul cel bun :) eu am revenit la un vechi obicei, un bun obicei, si anume: gatitul :))) intr-o bucatarie superbaaaaaa, cu o priveliste foarte discreta :)... 


este drept ca gatesc mai rar decat o faceam candva insa o fac cu aceeasi placere si dupa aceleasi retete :))) sunt curioasa daca gustul este diferit... si astept cu drag sa organizez din nou mese si sa avem invitati care sa se bucure de ce am pregatit : D
 
...am revenit la pauzele mele, cu mine insami, undeva intr-un loc in care ma simt bine si ma reconectez la mine. drept urmare ieri am simtit nevoia dupa peste 9 ore de munca sa merg sus, mai aproape de nori, in locul meu preferat din Graz, de unde am vazut un apus grozav si nu mi-a venit sa cred cat au contat acele 20 de min de singuratate si totusi... de revenire :))) ... apoi o scurta plimbare pe o strada superba care da in centrul vechi.. i-am admirat pe cei care si-au luat o pauza dupa job si au ales sa bea ceva in oras cu prietenii, la lumina lumanarilor.... trebuie sa recunosc ca sunt superbe terasele acum, toate frumos impodobite cu lumanari si tot felul de luminite. abia astept sa ne bucuram si noi de ele astazi :D

...imi doresc ca in scurt timp sa imi gasesc si un sport :)) pe care sa il practic si aici cu placere...si astfel lista mea de bune obiceiuri la care am revenit ar fi completa :)) 
lasati the old and bad habits si ... reveniti la good habits :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum