Mi se pare fascinant cum ne intoarcem tot timpul la lucruri, obiceiuri, pasiuni, oameni, locuri... Cand le uitam, revenim intr-o forma sau alta la ele. Cumva apar imprejurari in care mai cu batul, mai cu frumosul, ni le reamintim. Sunt vaga pentru ca si pentru mine uneori aceste lucruri sunt foarte vagi. Am si cateva exemple pe care pot pune degetul, revenirea la pictat (sustinuta de iubitul meu care zilele acestea a facut ceva fff important in acest sens si ii multumesc pentru asta), revenirea la 2 tehnici de purificare, reintroducerea vitaminelooor in meniu :)), timid, timid tot caut un loc in program pentru Yoga si, in curand, revenirea la cursuri.
Insa acest post e legat mai multe de o revenire la... o parte din mine pe care nu o vazusem de mult. O stiam. Si este in continuare in mine si o sa fie pentru totdeauna pentru ca asa e normal sa fie. E o parte din mine. Revenind, am reintalnit-o si de fiecare data cand se intampla asta, ies scantei, nu intr-un sens romantic si pasional. Atat pentru mine si in mine cat si pentru cei din jur. Aud ce nu vor, aud lucruri grele, nu ma recunosc. Apoi EA pleaca. Si revin la normal si ma reculeg si incep sa imi dau seama de ce am scos din mine si incep sa imi cer scuze celor din jur, mie insami si asa mai departe.
Imi amintesc ca la un moment dat i-am cerut prietenei si mentorei mele o carte pe aceasta tema, despre umbra noastra sau partea aceea din noi care este...altfel decat acea parte care ocupa poate 80% din noi clipa de clipa... Si am citit-o si m-am lamurit intr-o oarecare masura. Si, ce??! Pe langa multa introspectie, pus informatie cap la cap e nevoie de multa practica, zi de zi.
Una peste alta, tot ce pot spune este ca de fiecare data cand ma intalnesc cu EA "ma curat" de foarte multe resturi, ganduri etc si poate ca intr-un fel imi face un mare bine. Este drept, si recunosc ca imi place mai mult de CEALALTA EU :))) vesela, mai putin bantuita de ganduri si temeri, nebunii si fobii, agitatie, lacrimi si crize... :) Daaar impreuna, EA si CEALALTA, facem o echipa buna si imi place sa cred ca nu ne plictisim : )Ceea ce va doresc si voua : )!!!
Insa acest post e legat mai multe de o revenire la... o parte din mine pe care nu o vazusem de mult. O stiam. Si este in continuare in mine si o sa fie pentru totdeauna pentru ca asa e normal sa fie. E o parte din mine. Revenind, am reintalnit-o si de fiecare data cand se intampla asta, ies scantei, nu intr-un sens romantic si pasional. Atat pentru mine si in mine cat si pentru cei din jur. Aud ce nu vor, aud lucruri grele, nu ma recunosc. Apoi EA pleaca. Si revin la normal si ma reculeg si incep sa imi dau seama de ce am scos din mine si incep sa imi cer scuze celor din jur, mie insami si asa mai departe.
Imi amintesc ca la un moment dat i-am cerut prietenei si mentorei mele o carte pe aceasta tema, despre umbra noastra sau partea aceea din noi care este...altfel decat acea parte care ocupa poate 80% din noi clipa de clipa... Si am citit-o si m-am lamurit intr-o oarecare masura. Si, ce??! Pe langa multa introspectie, pus informatie cap la cap e nevoie de multa practica, zi de zi.
Una peste alta, tot ce pot spune este ca de fiecare data cand ma intalnesc cu EA "ma curat" de foarte multe resturi, ganduri etc si poate ca intr-un fel imi face un mare bine. Este drept, si recunosc ca imi place mai mult de CEALALTA EU :))) vesela, mai putin bantuita de ganduri si temeri, nebunii si fobii, agitatie, lacrimi si crize... :) Daaar impreuna, EA si CEALALTA, facem o echipa buna si imi place sa cred ca nu ne plictisim : )Ceea ce va doresc si voua : )!!!
Comentarii