Treceți la conținutul principal
Si... nu uita sa respiri si ...sa iti iei timp pentru tine... pare o mare provocare in unele zile sa facem chiar si chestii super basic... Eu m-am regasit zilele astea de cateva ori pur si simplu oprindu-ma si RESPIRAND :)))) da, am tras o gura zdravana de aer in piept, fiind perfect constienta ca...am nevoie de o pauza, chiar si numai una mica, mica... de respirat.
Stiu ca este o perioada si o sa revin la un ritm normal de ...respirat, trait, mancat, iubit, dormit... Poate este pentru ca am intrat in luna septembrie si cam in toate industriile incepe activitatea la un alt ritm dupa o vara lunga si frumoasa... poate ca asa e si viata, precum respiratul si daca intr-o zi nu iei pauza aia la momentul potrivit, nu mai primesti oxigen si ...
Acum imi trag din nou respiratia dupa o zi lunga, un weekend frumos si aglomerat, muncit, resimtit ca fiind o zi fireasca a saptamanii, insa ma declar multumita: foarte multe dintre lucruri si-au gasit linistea, atat la noi in magazin cat si acasa ;)) pe rafturi, prin camere, prin dulapuri, locuri noi pentru multe dintre ele, chiar si pentru mine. Am un nou loc in care ma simt inspirata, scriu si ascult muzica, probabil o sa gasesc altul in curand si pentru pictat, pentru citit cred ca acesta pe care stau acum este cel mai potrivit... si tot asa.
Va doresc o toamna plina de schimbari ! Imi amintesc ca prin octombrie anul trecut, deci tot toamna era, cam pe 3 octombrie daca nu ma insel, am facut o mare schimbare care a generat un lant de schimbari :))) imi imaginez o explozie :))) ca tot ascult Unkle (When things explode_), care a generat noi si noi explozii mai mici, scantei, fum, luminite.... e frumos :D si va doresc si voua sa traiti aceasta imagine!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum