Mi-am pastrat si cateva din obiceiurile pe care le aveam in viata mea "de dinainte....", respectiv cititul :) si pot spune ca am fost foarte impresionata de "Crescuti digital", a lui Don Tapscott, o carte despre generatia Net. sau Y... Adica eu, tu, noi, voi, astia tineri care le scoatem peri albi angajatorilor, care cica suntem lenesi, narcisisti si nonconformisti, potrivit multor voci... Pe vremea cand lucram ca jurnalist in Romania am scris muuulte articole despre Y-ci si chiar daca am digerat mult din acest subiect, pot spune ca in aceasta carte am gasit foarteeee multe lucruri noi deci o recomand cu incredere celor interesati de subiect.
Poate ca tot aceasta carte mi-a declansat si mie ceva in minte cu privire la ultimele schimbari din viata mea. Se zice ca Y-cii nu prea inghit compromisurile, lipsa de libertate de alegere, de exprimare etc, ideea ca sunt constransi... De ce? Pai poate pentru ca multi sunt invatati sa fie liberi, s-au dezvoltat intr-un sistem liber, comparativ cu parintii lor baby boom-eri care au cam trait mare parte din adolescenta in comunism (in unele cazuri, deci destul de cenzurati) si poate ca multi dintre Y-ci au si mai multa incredere in ce stiu sa livreze decat au parintii lor si tot asa... Cu alte cuvinte in carte nu pot sa spun ca se ridica o statuie tineretului care a crescut cu Internet in casa dar totusi, trebuie sa recunoastem cu totii ca avem multeee calitati :) si e normal pana la urma sa fie asa, de fapt ne-am adaptat noilor vremuri :) deci creierul nostru poate mai mult, mai bine, mai frumos :)...
Poate ca asa se explica si faptul ca multi dintre noi, Y-cii, avem curajul sa facem schimbari radicale, comparativ cu multi dintre boom-eri, daca ma gandesc la prietenii mei freelanceri, care nu au un job stabil tocmai pentru ca nu vor sa fie prinsi intr-un program fix si isi asuma riscul de a avea fluctuatii de cash :) dar isi pastreza libertatea (intr-o anumita masura, "Clientul e client! :)" ), sau la multi fosti colegi care nu au rezistat intr-un sistem organizat numit firma sau SRL si au placat cu proiecte mici pe cont propriu sau au plecat din tara si au studiat avand si un job de kkt pe langa, dar si-au vazut visul cu ochii :) Ma gandesc la o tipa f interesanta care isi spunea tot timpul opinia la sedinte si pana la urma a ajuns sa isi practice talentul si anume sa fie Vj in Amsterdam :) si o felicit pentru asta! Sau la draga mea prietena care a realizat cateva evenimente de succes si care acum face niste bijuterii senzationale si traieste din asta, avand alaturi si un baietel superb ;) Dar sunt si exceptii! Eu, spre exemplu, chiar daca sunt o Y nu am avut probleme cu jobul stabil, programul fix sau seful... Deci tocmai pentru ca stiu ca lucrurile nu sunt albe sau negre ci GRIII, si ca depinde de la caz la caz, pot spune ca am intalnit oameni de 50 ani cu mai mult curaj decat pusti de 20, dar si invers... Deci depinde de multi factori si de alegerea fiecaruia pana la urma de a fi sau nu fericit!
In cazul meu, ieri mi-am updatat profilul pe o retea profesionala si mi-am dat seama ca dupa multi ani de stat doar printre oameni pe a caror carte de vizita statea fix manager sau director sau "C" si alte 2 litere importante langa sa zici ca esti "worker" poate ca nu da bine :)) dar mi-am asumat asta :)
Ce mi s-a cristalizat mie in minte zilele acestea este faptul ca atunci cand ai o relatie cu cineva de durata, fie ca e vorba de o colaborare profesionala, de o prietenie sau de o relatie iubire, nu o faci cu cartea lui de vizita si cu functia sau cu salariul ci cu persoana respectiva si ce reprezinta ea CA OM. Dar stiam asta deja cu totii, nu ?!! :)) Slava cerului ca nu am fost pana mai ieri miliardara si din senin mi-am pierdut jumatate din anturaj doar pentru ca nu mai puteam sa ii plimb cu avionul personal la Milano :)) Revenind, sunt convinsa ca cei care ma cunosc si ma accepta asa cum sunt ma vor cauta in continuare chiar daca pe a mea scrie acum 'worker' :)
Poate ca tot aceasta carte mi-a declansat si mie ceva in minte cu privire la ultimele schimbari din viata mea. Se zice ca Y-cii nu prea inghit compromisurile, lipsa de libertate de alegere, de exprimare etc, ideea ca sunt constransi... De ce? Pai poate pentru ca multi sunt invatati sa fie liberi, s-au dezvoltat intr-un sistem liber, comparativ cu parintii lor baby boom-eri care au cam trait mare parte din adolescenta in comunism (in unele cazuri, deci destul de cenzurati) si poate ca multi dintre Y-ci au si mai multa incredere in ce stiu sa livreze decat au parintii lor si tot asa... Cu alte cuvinte in carte nu pot sa spun ca se ridica o statuie tineretului care a crescut cu Internet in casa dar totusi, trebuie sa recunoastem cu totii ca avem multeee calitati :) si e normal pana la urma sa fie asa, de fapt ne-am adaptat noilor vremuri :) deci creierul nostru poate mai mult, mai bine, mai frumos :)...
Poate ca asa se explica si faptul ca multi dintre noi, Y-cii, avem curajul sa facem schimbari radicale, comparativ cu multi dintre boom-eri, daca ma gandesc la prietenii mei freelanceri, care nu au un job stabil tocmai pentru ca nu vor sa fie prinsi intr-un program fix si isi asuma riscul de a avea fluctuatii de cash :) dar isi pastreza libertatea (intr-o anumita masura, "Clientul e client! :)" ), sau la multi fosti colegi care nu au rezistat intr-un sistem organizat numit firma sau SRL si au placat cu proiecte mici pe cont propriu sau au plecat din tara si au studiat avand si un job de kkt pe langa, dar si-au vazut visul cu ochii :) Ma gandesc la o tipa f interesanta care isi spunea tot timpul opinia la sedinte si pana la urma a ajuns sa isi practice talentul si anume sa fie Vj in Amsterdam :) si o felicit pentru asta! Sau la draga mea prietena care a realizat cateva evenimente de succes si care acum face niste bijuterii senzationale si traieste din asta, avand alaturi si un baietel superb ;) Dar sunt si exceptii! Eu, spre exemplu, chiar daca sunt o Y nu am avut probleme cu jobul stabil, programul fix sau seful... Deci tocmai pentru ca stiu ca lucrurile nu sunt albe sau negre ci GRIII, si ca depinde de la caz la caz, pot spune ca am intalnit oameni de 50 ani cu mai mult curaj decat pusti de 20, dar si invers... Deci depinde de multi factori si de alegerea fiecaruia pana la urma de a fi sau nu fericit!
In cazul meu, ieri mi-am updatat profilul pe o retea profesionala si mi-am dat seama ca dupa multi ani de stat doar printre oameni pe a caror carte de vizita statea fix manager sau director sau "C" si alte 2 litere importante langa sa zici ca esti "worker" poate ca nu da bine :)) dar mi-am asumat asta :)
Ce mi s-a cristalizat mie in minte zilele acestea este faptul ca atunci cand ai o relatie cu cineva de durata, fie ca e vorba de o colaborare profesionala, de o prietenie sau de o relatie iubire, nu o faci cu cartea lui de vizita si cu functia sau cu salariul ci cu persoana respectiva si ce reprezinta ea CA OM. Dar stiam asta deja cu totii, nu ?!! :)) Slava cerului ca nu am fost pana mai ieri miliardara si din senin mi-am pierdut jumatate din anturaj doar pentru ca nu mai puteam sa ii plimb cu avionul personal la Milano :)) Revenind, sunt convinsa ca cei care ma cunosc si ma accepta asa cum sunt ma vor cauta in continuare chiar daca pe a mea scrie acum 'worker' :)
Comentarii