Treceți la conținutul principal

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza... 

Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situatie, atitudine, persoana etc. 

Asa se face ca si eu la 31 de ani am invatat sa spun "Nu" si va marturisesc ca a fost un moment absolut minunat. Este adevarat ca acest "Nu" a avut si un pret si anume ranirea cuiva, pierderea unei prietenii, dar am inteles ca si asta e o alegere. Cei care nu inteleg si nu pot accepta un "Nu" raman cu supararea uneori. 

Ca intram in profunzimea acestui proces, prima faza prin care am trecut a fost accea de a constientiza ca am de ales. Apoi, luarea deciziei - nu voi mai face acel lucru, de exemplu. Intr-un final, verbalizarea. Mi-am transmis punctul de vedere intr-un mod cat se poate de neutru, lipsit de sentimentalisme. Toate aceste etape pot fi "controlate" de mine: cand spun, cui spun, cand si cum o spun. Reactia celuilalt poate fi doar presupusa. Asadar, se poate ca omul caruia va adresati sa inteleaga sau nu. Se poate sa reactioneze impulsiv, sa arunce la voi "vina", sa incerce sa va intoarca din drum. Va incurajez sa va mentineti punctul de vedere si sa va fiti fideli. Nu veti regreta. 

Oricat de mare a fost supararea interlocutorului meu (desi nu aceasta a fost intentia mea) i-am cerut scuze daca l-am ranit/o, am inteles faptul ca nu a acceptat punctul meu de vedere si am ramas la decizia luata. Inima mea a fost mai usoara pentru ca stiu ca nu am vrut sa fac nici un rau si mai mult de cat atat, mi-am facut mie un bine si am inteles ca ORICAND POT SPUNE "NU"!

 Va urez un sfarsit de saptamana minunat!



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Maternitate

Cumva experienta maternitatii invita la introspectie. Te face sa te gandesti la propria copilarie, la oamenii care au avut impact asupra ta in timpul scolii, la modul in care au actionat pe parcursul anilor parintii, rudele, prietenii… In cazul multora dintre noi, maternitatea ne ajuta sa vedem lucrurile cu mai multa indulgenta, iubire, ne ajuta sa intelegem in sfarsit alegerile parintilor, de pilda. In cazul altora, maternitatea si ulterior rolul de parinte este un declansator pentru reactii de genul “nu vreau sub nici o forma sa fiu precum mama/tatal meu”.   Ajungi sa iti pui intrebari care inainte nu isi aveau rostul, legate de viitor, de “mostenirea” pe care o lasi in urma, de modul in care te vor percepe urmasii. “Cum vrei sa isi aminteasca despre tine copilul tau?” vrei sa te stie mereu zambind, alergand intre job si casa, ingandurata? Vrei sa stie mai degraba gustul fursecurilor pe care le faceai ca prin minune sau faptul ca nu exista vreme care sa va tina i...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe