Word of Mouth

Astazi am trait una dintre cele mai frumoase zile aici. Vremea a tinut cu noi locuitorii Grazului, au fost ceva grade + iar daca pentru mine a fost suficient de cald cat pentru un plover, pentru nemti era deja vreme de tricou... :D Mi-am inceput ziua cu o cafea buna, am lucrat 3 ore, am trimis cateva scrisori - app mai trimite cineva scrisori? :)) cand exista e-mail? EU! :)) si mi-am luat pranzul pe Schlossberg ( http://en.wikipedia.org/wiki/Grazer_Schlo%C3%9Fberg )... Credeam ca o sa fiu singura la cetate astazi, joia la ora 13.00, dar am avut surpriza sa vad o multime de oameni care isi plimbau copilasii si cainii, studenti, tineri care erau in pauza de masa (majoritatea au pauza de masa 2 ore aici:)), batrini care se tineau de mana si se bucurau de panorama... Just a perfect day...  Oh, it's such a perfect day I'm glad I spend it with you Oh, such a perfect day You just keep me hanging on You just keep me hanging on Just a perfect

Se implinesc 3 luni de cand locuiesc aici si incerc sa imi dau seama ce anume ii face pe oameni (austrieci) sa zimbeasca : ) Exista numeroase cabinete de terapie, medici de tot felul... de la psihologi pentru copii la osteopati Aici din cate am inteles este legalizata prostitutia si exista numeroase localuri de noapte, numite si Puff :)) Si statul sprijina familiile drept urmare vad foarte multe femei cu carutul prin bus, pe strada, peste tot. Deci... oamenii de aici zimbesc mai mult si sunt mai fericiti pentru ca fac sex, terapie si primesc bani de la stat. :)

Am primit de curand un cadou foarte inspirat, Cele mai frumoase citate din MICUL PRINT, de Antoine de Saint-Exupery. Si, ca de fiecare data cand interactionez cu acesta carte, sunt uimita de modul in care a tradus Antoine de Saint-Exupery lucrurile complicate, treburile oamenilor mari pe intelesul si pe limba copiilor, pastrand profunzimea mesajului.  Din punctul meu de vedere, per total cartea indiferent de varsta la care o recitesti este un dus rece pentru noi adultii prea ocupati, prea abatuti, prea importanti, toti cei care am uitat ca am fost candva copii, "toti oamenii mari au fost mai intai copii (numai ca putini dintre ei isi mai amintesc)".   Un vers aparte ma bantuie zilele acestea si m-am gandit ca poate este util sa il impartasesc cu voi intrucat mie mi-a fost un soi de declansator pentru anumite intrebari sau situatii cu care ma intalnesc acum: "Ceea ce e important nu se vede". L-am pus alaturi de relatia cu persoana iubita (apropo de toate lucrurile

Cand am luat decizia de a ma muta in alta tara povesteam despre cum se dadea o adevarata batalie in mine. Le-am dat chiar si nume celor doua parti :)) O parte gasea motive pentru care era buna mutarea, cealalta tragea sa nu faca schimbarea; o parte era deschisa catre orice, cealalta tinea la tot ce realizase in Romania... Astazi mi-am dat seama in sfarsit despre ce era vorba: lupta dintre ego si suflet. In timp ce citeam o carte scrisa de Debbie Ford, mi-am explicat ce se intampla de fapt in mine. Asadar, problemele apar cand vrem sa fim oameni buni, perfecti, extraordinari si ne negam partea mai putin luminoasa, umbra. Debbie Ford vorbeste despre efectul mingii gonflabile - cand ne asteptam mai putin ies la lumina lucrurile pe care le negam. Nu mai vorbesc despre efortul pe care il depundem pentru "a ascunde" si a ne pastra cat mai ascunse impulsurile... Si astfel ajungem sa vedem cazuri ale unori oameni BUNI care fac lucruri care ne socheaza. Vedem soti care pleaca in lum

Am auzit despre milionarii tristi; am intalnit si persoane care se pling constant de lipsa banilor, a unei case, masini sau mai stiu eu ce... Multi dintre noi am fost educati ca succesul este telul suprem, ca trebuie sa progresam, sa trecem de la statul in chirie la statutul de proprietar, de la un job entry level la o pozitie de coordonare...  Exista nenumarate sabloane si modele de viata - ca sa le spun asa; modele de viata implinita, viata must have ...  Si cati dintre noi nu am ajuns sa luptam pentru o astfel de viata doar ca sa ii multumim pe altii, crezand de fapt ca ne multumim pe noi si ca ne urmam visul...  Cati am alergat dupa un vis care s-a dovedit a fi fals, fara consistenta...  Cati nu am atins obiective si ne-am dat seama ca nu ne aduc NOUA fericire... DAR mare este bucuria celor care stand pe canapea si ascultand o muzica frumoasa intr-o zi isi dau seama ca au lasat in urma viata condusa de ego, cum frumos spune Deepak Chopra, si isi dau seama ca au gasit atat de m

M-am trezit cu gandul la echilibru astazi si la cat de mult muncim pentru a-l atinge si la cat de usor ne dezechilibram uneori din pricina unui prieten drag care are necazuri sau a unei cani de cafea varsate pe jos... Pentru mine echilibrul in viata este precum o corabie care merge gratioasa prin apele oceanului, bucurandu-se de fiecare zi si de fiecare pasager care ii urca la bord. Marea provocare este sa nu ne lasam dezechilibrate de fiecare val puternic si sa ne pastram eleganta si bucuria.  

O tema de gandire potrivita atat pentru finalul zilei cat si pentru dimineata.... "these days we human beings are very much involved in the external world, while we neglect the internal world. We do need scientific development and material development in order to survive and to increase the general benefit and prosperity, but equally as much we need mental peace. Yet no doctor can give you an injection of mental peace, and no market can sell it to you. If you go to a supermarket with millions and millions of dollars, you can buy anything, but if you go there and ask for peace of mind, people will laugh. And if you ask a doctor for genuine peace of mind, not the mere sedation you get from taking some kind of pill or injection, the doctor cannot help you." - http://www.dalailama.com

Am citit ceva foarte motivational astazi despre atitudinea CAN DO :) 1. Pick one thing you want to accomplish this year and tell everyone you work with or are close to what it is.   2. Any time you or someone you are with identifies a problem, do not end the conversation without proposing some fragment of a solution. 3. Spend more time celebrating and acknowledging accomplishments, big and small, that both you and the people around you achieve.  

Recent am primit o lectie importanta despre responsabilitate. Si culmea... a avut loc prin intermediul unui joc, cand ma asteptam mai putin, intr-un mod clar si argumentat.  Am avut sansa sa fiu introdusa in tainele sahului si nu de oricine, de o persoana care ma cunoaste foarte bine - sau cel putin este in proces :) Dupa cateva partide de sah (toate pierdute, unele cu mai multa demnitate, altele haituita efectiv pe tabla de sah...:)) ) am constatat ca sahul este o modalitate foarte buna de examinare/evaluare a modului in care actionez de obicei.  Sunt impulsiva! Ma arunc cu piesele la atac fara sa gandesc; Nu calculez ce anume vreau sa obtin... Asta a fost o surpriza eu crezand ca stau bine la acest capitol; Intru in panica de fiecare data cand sunt amenintata si risc sa iau decizii pripite - era de ajuns sa intre Regina in zona Regelui meu si sa imi creasca pulsul si sa ma concentrez doar asupra pieselor din zona respectiva si sa uit complet de restul - app de a te da un pas ina