Treceți la conținutul principal
Recent am primit o lectie importanta despre responsabilitate. Si culmea... a avut loc prin intermediul unui joc, cand ma asteptam mai putin, intr-un mod clar si argumentat. 
Am avut sansa sa fiu introdusa in tainele sahului si nu de oricine, de o persoana care ma cunoaste foarte bine - sau cel putin este in proces :) Dupa cateva partide de sah (toate pierdute, unele cu mai multa demnitate, altele haituita efectiv pe tabla de sah...:)) ) am constatat ca sahul este o modalitate foarte buna de examinare/evaluare a modului in care actionez de obicei. 
  • Sunt impulsiva! Ma arunc cu piesele la atac fara sa gandesc;
  • Nu calculez ce anume vreau sa obtin... Asta a fost o surpriza eu crezand ca stau bine la acest capitol;
  • Intru in panica de fiecare data cand sunt amenintata si risc sa iau decizii pripite - era de ajuns sa intre Regina in zona Regelui meu si sa imi creasca pulsul si sa ma concentrez doar asupra pieselor din zona respectiva si sa uit complet de restul - app de a te da un pas inapoi si de a vedea o imagine de ansamblu;
  • Nu inteleg puterea fiecarei piese - si m-a facut sa ma gandesc la cat de bine ma cunosc si cat de bine imi cunosc abilitatile;
  • Nu stiu sa pierd - ma intristez, dar o iau de la capat. Mai cer o partida - sunt perseverenta, dar nu ma bucur de ce am dobandit in partida respectiva si vad doar infrangerea...
  • Am nevoie de feedback - "Dar am jucat mai bine de data aceasta, nu?" ;
  • Nu calculez impactul pe care il are fiecare miscare pe care o fac sau pe care o face partenerul meu... 
...Si asa ajung la responsabilitate. Am citit mult pe aceasta tema recent. O sa impartasesc cu voi doar cateva idei (care mie mi-au fost utile):

  • O persoana responsabila este cea care isi asuma toate consecintele deciziilor, actiunilor si reactiilor sale;
  • De fiecare data cand il acuz pe celalalt sau incerc sa il fac sa se simta vinovat, nu sunt o persoana responsabila;
  • Devenind o persoana responsabila, ma simt mult mai libera sa iau orice decizie in viata, caci stiu ca numai eu imi voi asuma consecintele;
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :)) Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata. In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta ...
In ultima vreme am parte de tot felul de surprize placute. De fapt, nu este o surpriza faptul ca am parte de surprize, chiar mi-am dorit acest lucru : ) Aseara cand asteptam autobuzul, m-am trezit in fata ochilor cu un autobuz condus de insusi Mos Craciun, vesel si tanar, iar autobuzul sau era foarte frumos decorat: luminite albastre, beteala in jurul barelor, jucarii prinse cu funde de scaune, globuri imprastiate peste tot, muzica si muuulta energie pozitiva si doua Craciunite (nu genul acela sexi de Craciunita, ci stilul Doamna Craciunita) care strangeau bani pentru nu stiu ce.  A fost interesant sa observ reactia oamenilor care se urcau in acest autobuz magic, care ne purta in lumea recunostintei si a bunatatii! Absolut toti au calatorit cu zambetul pe buze si au fost surprinsi intr-un mod placut si … au donat. PS: De incercat (e verificata si de mine : )) : La finalul unei zile vizualizati cum anume s-a desfasurat ziua. Dupa ce parcurgeti tot filmul si retraiti ziua ...