Treceți la conținutul principal
Recent am primit o lectie importanta despre responsabilitate. Si culmea... a avut loc prin intermediul unui joc, cand ma asteptam mai putin, intr-un mod clar si argumentat. 
Am avut sansa sa fiu introdusa in tainele sahului si nu de oricine, de o persoana care ma cunoaste foarte bine - sau cel putin este in proces :) Dupa cateva partide de sah (toate pierdute, unele cu mai multa demnitate, altele haituita efectiv pe tabla de sah...:)) ) am constatat ca sahul este o modalitate foarte buna de examinare/evaluare a modului in care actionez de obicei. 
  • Sunt impulsiva! Ma arunc cu piesele la atac fara sa gandesc;
  • Nu calculez ce anume vreau sa obtin... Asta a fost o surpriza eu crezand ca stau bine la acest capitol;
  • Intru in panica de fiecare data cand sunt amenintata si risc sa iau decizii pripite - era de ajuns sa intre Regina in zona Regelui meu si sa imi creasca pulsul si sa ma concentrez doar asupra pieselor din zona respectiva si sa uit complet de restul - app de a te da un pas inapoi si de a vedea o imagine de ansamblu;
  • Nu inteleg puterea fiecarei piese - si m-a facut sa ma gandesc la cat de bine ma cunosc si cat de bine imi cunosc abilitatile;
  • Nu stiu sa pierd - ma intristez, dar o iau de la capat. Mai cer o partida - sunt perseverenta, dar nu ma bucur de ce am dobandit in partida respectiva si vad doar infrangerea...
  • Am nevoie de feedback - "Dar am jucat mai bine de data aceasta, nu?" ;
  • Nu calculez impactul pe care il are fiecare miscare pe care o fac sau pe care o face partenerul meu... 
...Si asa ajung la responsabilitate. Am citit mult pe aceasta tema recent. O sa impartasesc cu voi doar cateva idei (care mie mi-au fost utile):

  • O persoana responsabila este cea care isi asuma toate consecintele deciziilor, actiunilor si reactiilor sale;
  • De fiecare data cand il acuz pe celalalt sau incerc sa il fac sa se simta vinovat, nu sunt o persoana responsabila;
  • Devenind o persoana responsabila, ma simt mult mai libera sa iau orice decizie in viata, caci stiu ca numai eu imi voi asuma consecintele;
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum