Word of Mouth

Imi place sa rasfoiesc o carte inainte sa o incep Da, o aleg de cele mai multe ori in functie de coperta Nu am nicio problema daca nu stiu finalul unui film Nu sunt buna la mate, insa ma descurc la convertit in minte Euro-Ron Nu imi place sa adorm singura Si nu inteleg de ce ar fi nevoie sa renunt la cafea daca imi face placere Spune-mi ca sunt superficiala doar pentru ca imi cumpar ceva pe baza unei recenzii citite pe Internet E de ajuns sa aud o melodie buna si o ascult de mii de ori Pana la urmatoarea... Imi pun intrebari in fiecare zi si sper sa nu vina ziua In care nu o sa ma mai intreb. Au trecut 3 ani si 5 saptamani de cand cresc alaturi de cineva.  

Eu cand ajung in bratele lui pur si simplu simt ca am ajuns acasa. Nu mai conteaza nimic din jurul meu, zgomot, trafic, claxoane, strigate si telefoane. Sunt acasa. Este un sentiment atat de simplu si in aceeasi masura atat de profund. Iti multumesc pentru ca m-ai ales sa fac parte din viata ta si sa vin acasa :)

Exista momente in viata in care ne urcam in mod constient intr-o cusca si continuam sa alergam pe rotita cu gandul la branza care se va arata la final printre zabrele. De ce? Pentru ca avem un tel, am facut o promisiune, asa credem ca este mai bine pentru noi acum, nu avem alternativa...  Poate ca suna urat pentru multi dintre cei care o sa citeasca aceasta postare, simpla imagine a unui soricel, hamster care alearga orbit de tel produce reactii adverse :) "Ce?...Eu??? un soricel???... eu sunt un OM, OM MARE, o fiinta superioara, un intelectual, un manager, o femeie de afaceri, un avocat, un sofer" Da, asa e... DAR, sa fim sinceri, suntem de asa de mult timp uneori pe rotita aia, in plina alegare, de atatia ani incat nici nu ne mai dam seama. Nici nu mai stim telul. Am uitat si ca nu am vazut branza. Si totusi alergam. Nu e ceva rau. Ideea e sa nu ardem degeaba caloriile. Sa o facem cu cap, sa invatam ceva din asta, sa stim ca oricand vrem, putem sa facem un pas lateral si ...

A fost un an care a trecut precum un vis. Am invatat, am dat examene, am trait emotii, am uitat de cei de langa mine, am revenit la ei, m-am luat cu gandurile si dusa am fost.  Dar a trecut si a fost frumos pana la urma.  Am mai invatat ceva, despre mine, despre noi...  Una din cele mai misto chestii pe care le face Facebook este sa ne aminteasca uneori ce am postat in anii trecuti. Eu de pilda m-am trezit astazi cu un post pe care l-am scris acum trei ani, cand in febra si emotia iubirii am compus ceva pe aceasta tema. Frumos :) nu ca nu m-as fi iubit la fel cu sotul meu, insa a fost frumos sa recitesc ce am scris atunci :D Important e ca suntem impreuna: tu si cu mine, eu cu voi, eu cu ele, ele, noi doi... restul poate fi retusat :) Restul sunt detalii. O zi mai buna, una mai rea si asa trece timpul, important e sa ne ramanem fideli, nu? unii altora si mai ales noua insine :D

Fiecare vede ce vrea in aceasta imagine, precum si in viata.  Eu prefer sa vad baloanele roz si persoana pe care o iubesc :D Asa imi doresc sa vad si aceasta experienta pe care o traiesc de circa un an, invatat, oameni noi, experiente colorate, institutii diferite, rasete si plansete :) :/, emotii, eliberari... A fost un an plin, dar se apropie de final. Stiu ca nu este decembrie si nu e cazul sa imi caut rochie pentru Revelion, dimpotriva e soare si frumos, insa pentru mine se apropie numaratoarea inversa :)) Ma aflu la final de an scolar.3....2....1....

Eu sunt o persoana care se lasa foarte usor inspirata. Poate prea usor ar spune unii. Cred ca daca as fi un artist as avea atat de multe muze, incat ar fi cazul sa am o agenda si sa planific foarte bine cand vine muza x si muza z.  In calitate de jurnalist am avut/am inca de nenumarate ori sansa sa fiu inspirata de interlocutori. Imi amintesc si acum cateva interviuri de la care am plecat plutind pe nori, de bucurie ca am sansa sa fac asta zi de zi, sa cunosc oameni atat de frumosi.  Astazi am sansa sa ma las inspirata de alti oameni pe care ii intalnesc in viata mea profesionala - oameni care au nevoie de ajutor si care se lasa ajutati de profesionisti ca mine.  Ei bine, daca in cazul interlocutorilor intalnirea cu mine era un prilej de a discuta despre reusite si cifre, despre pasiunea de a lucra in x domeniu sau modul in care ajung sa aiba performante, in cazul celor pe care ii intalnesc acum in drumul meu este vorba despre boala, batranete si singuratate. Dar ...