Exista momente in viata in care ne urcam in mod constient intr-o cusca si continuam sa alergam pe rotita cu gandul la branza care se va arata la final printre zabrele. De ce? Pentru ca avem un tel, am facut o promisiune, asa credem ca este mai bine pentru noi acum, nu avem alternativa...
Poate ca suna urat pentru multi dintre cei care o sa citeasca aceasta postare, simpla imagine a unui soricel, hamster care alearga orbit de tel produce reactii adverse :) "Ce?...Eu??? un soricel???... eu sunt un OM, OM MARE, o fiinta superioara, un intelectual, un manager, o femeie de afaceri, un avocat, un sofer" Da, asa e... DAR, sa fim sinceri, suntem de asa de mult timp uneori pe rotita aia, in plina alegare, de atatia ani incat nici nu ne mai dam seama. Nici nu mai stim telul. Am uitat si ca nu am vazut branza. Si totusi alergam. Nu e ceva rau. Ideea e sa nu ardem degeaba caloriile. Sa o facem cu cap, sa invatam ceva din asta, sa stim ca oricand vrem, putem sa facem un pas lateral si sa ne dam jos de pe roata si sa ne luam singuri branza promisa. Exista si aceasta optiune desi 99% dintre oamenii din jur ne vor spune ca este imposibil sa ne dam jos de pe roata fara sa murim, sau sa ne rupem ceva. Ei bine e posibil sa ne rupem ceva sau sa murim si de la prea multa alergare pe rotita (aviz amatorilor de stress).
Nu stiu ce mi-a venit sa scriu despre soareci, insa ce pot spune sigur este ca in ultimul an am fost si eu pe rotita si am alergat cu gandul la branza, iar de trei saptamani am reusit sa ies din cusca si am mancat si branza. M-am bucurat mult, inca ma mai bucur. Mi-am pus deoparte cateva faramite de branza si le mai gust din cand in cand.
Am citit cateva materiale foarte frumoase si sincere scrise de oameni care au iesit din corporatii, care s-au hotarat la randul lor sa se dea jos de pe rotita si ma bucura de fiecare data sa vad ca exista in tot mai multi nevoia de a afla care este rostul lor cu adevarat in viata, branza pentru care alearga...
Vor exista cu siguranta momente cand ne vom urca iar pe rotita, va rog sa nu intelegeti gresit aceasta metafora, nu o vad ca pe ceva negativ, rotita, consecventa, urmaritul unui tel sunt lucruri absolut normale care duc la evolutie. Ce cred eu ca e important uneori este si datul jos din cand in cand de pe rotita. Ruptul barierei, schimbarea, increderea ca nu o sa murim daca ne dam jos de pe ea...
cu drag,
Miruna ROMAN
Poate ca suna urat pentru multi dintre cei care o sa citeasca aceasta postare, simpla imagine a unui soricel, hamster care alearga orbit de tel produce reactii adverse :) "Ce?...Eu??? un soricel???... eu sunt un OM, OM MARE, o fiinta superioara, un intelectual, un manager, o femeie de afaceri, un avocat, un sofer" Da, asa e... DAR, sa fim sinceri, suntem de asa de mult timp uneori pe rotita aia, in plina alegare, de atatia ani incat nici nu ne mai dam seama. Nici nu mai stim telul. Am uitat si ca nu am vazut branza. Si totusi alergam. Nu e ceva rau. Ideea e sa nu ardem degeaba caloriile. Sa o facem cu cap, sa invatam ceva din asta, sa stim ca oricand vrem, putem sa facem un pas lateral si sa ne dam jos de pe roata si sa ne luam singuri branza promisa. Exista si aceasta optiune desi 99% dintre oamenii din jur ne vor spune ca este imposibil sa ne dam jos de pe roata fara sa murim, sau sa ne rupem ceva. Ei bine e posibil sa ne rupem ceva sau sa murim si de la prea multa alergare pe rotita (aviz amatorilor de stress).
Nu stiu ce mi-a venit sa scriu despre soareci, insa ce pot spune sigur este ca in ultimul an am fost si eu pe rotita si am alergat cu gandul la branza, iar de trei saptamani am reusit sa ies din cusca si am mancat si branza. M-am bucurat mult, inca ma mai bucur. Mi-am pus deoparte cateva faramite de branza si le mai gust din cand in cand.
Vor exista cu siguranta momente cand ne vom urca iar pe rotita, va rog sa nu intelegeti gresit aceasta metafora, nu o vad ca pe ceva negativ, rotita, consecventa, urmaritul unui tel sunt lucruri absolut normale care duc la evolutie. Ce cred eu ca e important uneori este si datul jos din cand in cand de pe rotita. Ruptul barierei, schimbarea, increderea ca nu o sa murim daca ne dam jos de pe ea...
cu drag,
Miruna ROMAN
Comentarii