Treceți la conținutul principal

2017

Si a mai trecut un an.... dar partea buna e ca vine altul. Nu stiu de ce ma apuca asa mereu pe final de an o nostalgie care ma determina sa fac si un mic inventar. Ce am reusit, ce as vrea sa mai fac in 2017, ce as fi putut sa fac mai bine si uite asa ma apuc de scris.

Ma asez la birou, mi-am stabilit un mic spatiu de lucru (mai depinde si de noi sa facem un pic de atmosfera care sa ne inspire, o floare, o muzica, o cafea etc:) ) si asez pe hartie / laptop ganduri, proiecte, idei care sper sa devina realitate in 2017 :)
 
 

Acum nu o sa dau chiar tot din casa in ceea ce priveste proiectele mele pe 2017, fiecare si le stie pe ale lui. Important e sa ne setam obiective. Multi ar spune ca exageram si devenim prea organizati si planificati si ratam placerea momentului. Eu cred ca e bine sa avem cateva obiective, sa ne imaginam o rama in care stau cateva lucruri fixate, ce curge printre este... spontaneitate, neprevazut si cred ca fiecare intelege la ce ma refer, fie ca apare o oportunitate peste noapte, se strica masina de spalat sau castigati la loto - ca sa inchei intr-o nota pozitiva.

Am fost candva un om foarte organizat, care nu putea sa accepte surprizele. Astazi sunt o persoana la fel de organizata, insa care se poate bucura/adapta la neprevazut. Imi place mai mult persoana care sunt astazi :)

Va incurajez sa meditati la anul care vine si toate lucrurile minunate pe care le poate aduce cu el. :) Visati cu ochii deschisi, vizualitati si visele vor deveni realitate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum