Treceți la conținutul principal

2017

Si a mai trecut un an.... dar partea buna e ca vine altul. Nu stiu de ce ma apuca asa mereu pe final de an o nostalgie care ma determina sa fac si un mic inventar. Ce am reusit, ce as vrea sa mai fac in 2017, ce as fi putut sa fac mai bine si uite asa ma apuc de scris.

Ma asez la birou, mi-am stabilit un mic spatiu de lucru (mai depinde si de noi sa facem un pic de atmosfera care sa ne inspire, o floare, o muzica, o cafea etc:) ) si asez pe hartie / laptop ganduri, proiecte, idei care sper sa devina realitate in 2017 :)
 
 

Acum nu o sa dau chiar tot din casa in ceea ce priveste proiectele mele pe 2017, fiecare si le stie pe ale lui. Important e sa ne setam obiective. Multi ar spune ca exageram si devenim prea organizati si planificati si ratam placerea momentului. Eu cred ca e bine sa avem cateva obiective, sa ne imaginam o rama in care stau cateva lucruri fixate, ce curge printre este... spontaneitate, neprevazut si cred ca fiecare intelege la ce ma refer, fie ca apare o oportunitate peste noapte, se strica masina de spalat sau castigati la loto - ca sa inchei intr-o nota pozitiva.

Am fost candva un om foarte organizat, care nu putea sa accepte surprizele. Astazi sunt o persoana la fel de organizata, insa care se poate bucura/adapta la neprevazut. Imi place mai mult persoana care sunt astazi :)

Va incurajez sa meditati la anul care vine si toate lucrurile minunate pe care le poate aduce cu el. :) Visati cu ochii deschisi, vizualitati si visele vor deveni realitate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Asa cum povesteam zilele trecute am ajuns intr-un moment zero; am o foaie alba si pot desena ce vreau eu! Daca de multe ori as fi fost overqualified pentru un anumit job sau nu as fi putut sa imi acopar cheltuielile lunare dintr-un job dragut de genul patiser sau bibliotecara, acum nu mai am nici o scuza. Merg intr-un loc in care imi pot creiona o noua identitate, pot da viata unor proiecte pe care nu le-am dezvoltat inca si tot asa.  Toate bune si frumoase dar... CE ANUME VREAU SA FAC?!!  Cei care ma cunosc de mai mult timp stiu ca sunt o persoana foarte organizata si care se impaca foarte bine cu creionul si hartia. Cele mai importante decizii asa le-am luat pana acum. Se ia o foaie de hartie, se imparte in 2 si se scriu avantajele si dezavantajele. Am aplicat aceasta metoda in alegerea facultatii, profesiei, locului de munca, iubire sau cumpararea diverselor obiecte.  Intre timp, o persoana draga, Laura Martin, mi-a daruit un instrument foarte util (articolul ...

Este excelenta un produs al competitivitatii?

S-au implinit 13 ani de la debutul meu in lumea celor care scriu J Un numar care mi-a purtat noroc in aceasta lume a literelor. Marturisesc ca am fost foarte surprinsa la citirea primelor mele texte publicate in VLASTARUL, revista liceului „Spiru Haret“. Am recunoscut cu greu aceasta Miruna-Ioana Nicolae. Mi-am amintit unul dintre textele publicate ca prin vis si m-am felicitat in sinea mea pentru creativitate, insa altele, „poemele in proza“ erau de fapt o avalansa de adjective pesimiste, virgule peste virgule, insiruiri de sentimente pesimiste; parea totul scris de un Emo Kid : ) Poate chiar eram un Emo Kid la vremea respectiva si nu imi amintesc exact. Curioasa ce s-a mai intamplat cu aceasta revista am aflat cu ajutorul lui Google ca in iunie 2014 revista "Vlastarul" a castigat Titlul de Laureat la Concursul National de reviste scolare si ca primul numar a aparut la 25 Decembrie 1923.  Revenind, imi place sa citesc din cand in cand total intamplator fragmente...