Treceți la conținutul principal
Intr-un proces de schimbare exista multe momente dificile.... Oooo foarte multe :))
...Iti vine uneori sa dai timpul inapoi...Ce caut eu aici??!!!
....Iti doresti sa fi ramas in zona ta calduta si cunoscuta si iti vine sa fugi din acest loc nou, atat de deschis si de plin de oportunitati si care totusi te face sa te simti ratacit...
...Incepi incet, incet sa apreciezi lucrurile simple: comunicarea, de pilda! Iti vine sa te urci pe pereti cand stii ca ai atatea de zis si de povestit si pur si simplu nu ai toate cuvintele la tine si nu te poti exprima!
...Uneori parca simti ca ti-ai ratacit propria identitate... Ce eram si ce fac acum?! Cine sunt?
...Crezi ca orice ar fi mai bine decat sa vezi ca lucrurile nu se incheaga atat de repede pe cat iti doresti; uiti ca ai construit intr-un loc in zeci de ani lucruri si relatii si ca este foarte posibil sa iti ia la fel de mult timp sa legi din nou relatii cu oameni, sa te atasezi de locuri si sa iti stabilesti un nou parcurs profesional...

DAR tot intr-un proces de schimbare exista foarte multe, poate la fel de multe momente fericite!!!!
....Este incredibil sa inveti la o varsta matura o limba straina si te bucuri precum un copil de fiecare fraza noua legata si fiecare cuvant care ti-a iesit la momentul potrivit
...Te bucuri de faptul ca incepi sa te misti prin oras relaxat si sa cunosti locuri si sa te bucuri si sa te simti acceptat....
... Te bucuri precun un copil de fiecare prieten nou castigat! Este un sentiment care te implineste enorm! Si parca prietenia castigata asa, cu truda, intr-un loc nou si poate uneori sterp, este si mai valoroasa.
...Te bucuri de absolut tot ce construiesti in fiecare zi - lucruri pe care in alta perioada, alt loc, viata le aveai pur si simplu si te trezeai cu ele in fiecare zi...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...

Rade de noi

Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu prinsa in supararea mea. Sa vin acasa, absenta, cu capul aglomerat de ganduri, sa intru in baie si sa dau drumul la apa ca sa ma spal pe maini si asa cum eram eu concentrata sa ma stropesc direct in fata cu sapun. Moment in care s-au despartit norii de deasupra mea, am inceput sa rad si sa imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic faptul ca stau incruntata si suparata. Maine viata o sa rada iar de noi stropindu-ne in fata cu ceva! :)) Universul are grija sa primim cat putem duce. Si se pare ca de fiecare data cand primim "teme" tot mai grele de rezolvat fac parte din planul nostru de evolutie. Mai greu este sa le vedem de fiecare data cu detasare si ca pe o binecuvantare (mai ales cand este vorba de boala, griji financiare, probleme de familie, pierderi etc) si sa ne amintim ca vor conta mai tarziu si ca sunt de fapt oportunitati de a invata. In loc de concluzie, va invit la ras! Este verificat, de fiecare data cand sunt intr-o cearta ...

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum...