Treceți la conținutul principal
Intr-un proces de schimbare exista multe momente dificile.... Oooo foarte multe :))
...Iti vine uneori sa dai timpul inapoi...Ce caut eu aici??!!!
....Iti doresti sa fi ramas in zona ta calduta si cunoscuta si iti vine sa fugi din acest loc nou, atat de deschis si de plin de oportunitati si care totusi te face sa te simti ratacit...
...Incepi incet, incet sa apreciezi lucrurile simple: comunicarea, de pilda! Iti vine sa te urci pe pereti cand stii ca ai atatea de zis si de povestit si pur si simplu nu ai toate cuvintele la tine si nu te poti exprima!
...Uneori parca simti ca ti-ai ratacit propria identitate... Ce eram si ce fac acum?! Cine sunt?
...Crezi ca orice ar fi mai bine decat sa vezi ca lucrurile nu se incheaga atat de repede pe cat iti doresti; uiti ca ai construit intr-un loc in zeci de ani lucruri si relatii si ca este foarte posibil sa iti ia la fel de mult timp sa legi din nou relatii cu oameni, sa te atasezi de locuri si sa iti stabilesti un nou parcurs profesional...

DAR tot intr-un proces de schimbare exista foarte multe, poate la fel de multe momente fericite!!!!
....Este incredibil sa inveti la o varsta matura o limba straina si te bucuri precum un copil de fiecare fraza noua legata si fiecare cuvant care ti-a iesit la momentul potrivit
...Te bucuri de faptul ca incepi sa te misti prin oras relaxat si sa cunosti locuri si sa te bucuri si sa te simti acceptat....
... Te bucuri precun un copil de fiecare prieten nou castigat! Este un sentiment care te implineste enorm! Si parca prietenia castigata asa, cu truda, intr-un loc nou si poate uneori sterp, este si mai valoroasa.
...Te bucuri de absolut tot ce construiesti in fiecare zi - lucruri pe care in alta perioada, alt loc, viata le aveai pur si simplu si te trezeai cu ele in fiecare zi...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ...
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe...

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum...