Treceți la conținutul principal

Noua mea prietena

Ma bucur atat de mult sa vad schimbarea ce se petrece in mine. Nu as fi crezut vreodata ca voi ajunge sa fiu acest nou personaj, care se bucura intr-o sambata dimineata sa mearga la tarani, la piata cu cosuletul pe brat si sa cumpere legume proaspete. Apoi sa vin acasa, sa imbrac sortul

in carouri si sa ma apuc sa gatesc un gulas... Sa gasesc scopul terapeutic in a curata legume, taia carnea in cubulete, cali o ceapa... Sa ma bucur ca ma aflu in bucataria superba planificata cu atata atentie alaturi de sotul meu, sa sorb dintr-o cafea si sa ma bucur de soarele care imi intra pe fereastra din bucatarie. E frumos sa gasesc in mine aceasta noua prietena cu care ma pot vedea oricand vreau eu. Nu este nevoie de organizare, planificare, telefonat. Ea este tot timpul cu mine. 

Ma intreb de ce oare nu vedem la televizor o reclama in care ne este prezentata femeia de succes in bucatarie, si va rog, sa nu fie o reclama la Magi sau cine stie de margarina de pus pe paine. Vorbesc despre succesul definit ca: acasa, femeie, gateste, isi vede de cei doi copilasi si este echilibrata, implinita prin ceea ce face. De ce oare ni se vinde mereu imaginea femeii de succes in costum, pe care o dor picioarele seara din cauza pantofilor cu toc, care evident lucreaza intr-o banca sau intr-o companie internationala si care isi imbratiseaza fetita in timp ce isi ia ramas-bun de la bona.

Stau cateodata asa si ma gandesc cum am dobandit anumite tipare si de ce am facut anumite alegeri in viata precum: dedicat mult timp profesiei, lasat copiii pentru dupa 35 de ani, time is money... Poate ca au avut un impact asupra mea cele vazute acasa, la televizor, in jurul meu, ce am auzit de la mentorii mei si ce mi-am impus la randul meu in momentul respectiv. 
Atentie asadar la aceste tiparele salvate, insusite, desi uneori nu sunt ceea ce credem/suntem cu adevarat. Partea buna este ca odata identificate, pot fi eliminate si inlocuite cu ceva ce ne reprezinta cu adevarat.

Cu drag,
Miruna




 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum