Treceți la conținutul principal

liber si organizat

"Tu poti sa te imbraci ca printesa, pisi, daca vrei... Eu merg asa imbracat" Ador cand imi zice asta sotul meu. Cred ca faptul ca putem sa ne imbracam cum vrem, sa fim cum vrem, sa fim asa cum suntem de fapt, sa spunem ce gandim, sa manacam ce vrem, sa alegem, sa decidem in cuplu, insa si in mod individual este baza unei relatii frumoase.
Fiecare relatie, fie ea oficializata sau nu, isi dezvolta propriul sistem de reguli dupa care functioneaza. Unii adopta intr-un mod studiat un partner look, altii isi impun aceleasi restrictii la mancare, exista chiar si cativa care decid ca nu vor sa aibe copii sau animale de casa, ora de dormit, ora de trezit in zilele libere, locurile in care isi petrec vacantele, asiguratorul sau medicul de familie sunt de asemenea decise de foarte multe ori impreuna. 
Exista insa un moment in care eu de pilda, simt nevoia sa fiu eu... asa cum sunt eu. Fara tiltu, restrictii, meserie, cetatienie. Simt nevoia sa ma simt libera in aceasta forma organizata de a iubi. Si cred ca se poate. Eu o traiesc pe pielea mea. Si ma bucur ca pot sa am o relatie cu o persoana care imi accepta aceasta dorinta primara de a imi manifesta identitatea :) Drept urmare, la noi nu prea exista reguli, in afara celor legate de ordine si disciplina la domiciliu :)) - reguli pe care tot eu le incalc, nu exista partner look si cravate asortate cu rochia mea, asternuturi de pat identice, doar o marca de bere in frigider sau spalatul rufelor impreuna. 
Asadar, la noi in casa nu exista multe reguli, ci doi oameni minunati care isi petrec timpul impreuna intr-un mod cat mai liber si organizat :)))


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ...
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe...

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum...