Treceți la conținutul principal
Vine o zi in care incepi sa inventariezi. Ce am facut, ce am trait, ce am gandit pana acum, ce nu am reusit pana acum, ce mi-ar fi placut sa reusesc, ce mai am de gand sa fac... Am aceste ganduri poate pentru ca ma indrept catre o cifra rotunda, 30 de ani. Nu as fi crezut ca trece timpul asa de repede. Dar asta cred ca zic toti, mici sau mari... Nu pot spune ca este un soc, sunt doar cifre :)) ca la banca, nu? Important e ca ma simt inca tanara :)) 

Revenind la inventar, pot spune ca am multe bucurii si motive sa ma simt bine ca au trecut 30 de ani in care am reusit sa traiesc atat de mult si de variat. Am invatat si invat inca, ceea ce ma bucura foarte tare si sper sa mai invat si mai incolo si sa nu se termine niciodata acest invatat, care sa nu ma intelegeti gresit, nu se intampla doar pe bancile scolilor ci zi de zi, in cea ma buna scola din lume: "VIATA", am intalnit tot felul de oameni in drumul meu pana acum, am trait nenumarate sentimente si emotii, am luat tot felul de decizii, am intalnit barbatul alaturi de care imi doresc sa imi petrec viata - asta mi se pare o chestie foarte tare :)) and there's more to come :)

O duminica minunata va doresc!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum