Treceți la conținutul principal
Ieri seara m-am simtit ca un detectiv. Nu, nu mi-am spionat sotul sau mama ci pe mine sau mai degraba actiunile si gandurile mele. Ca de obicei am avut reflexul de a da vina pe stele, pe Mercur retrograd. Este undeva si "vina" stelelor, dar mai mult a mea pentru ca m-am departat de scop. Dupa ce am parcurs mai multe site-uri de specialitate, se pare ca pentru Balante anul 2015 e foarte interesant, fiind vizitate de tot felul de planete. Unele ne vor invata sa pretuim banii, altele ne vor invata sa ne respectam, unele ne vor aduce romantism in relatie - gratioasa Venus, altele ne vor face sa ne scoatem din minti sotii.

Revenind la scop, de fiecare data cand citesc o carte scrisa de Louise Hay sau ascult o prezentare realizata de Dr. Wayne W. Dyer ma intreb daca au si ei zile proaste sau cum reusesc sa se mentina pe o frecventa inalta, pozitiva, armonioasa. Ei bine mi-am raspuns singura printr-o experienta recenta. Da, este de ajuns sa ne departam de cateva obiceiuri bune care ne ajuta sa ne pastram o stare de bucurie si de fericire (incepand cu recunostinta, practicarea unor tehnici de relaxare, repetarea afirmatiilor pozitive care ne ajuta sa ne populam capul cu ganduri bune si frumoase si o multime de alte lucruri - fiecare dupa posibilitati :))) si deja observam mici semne ca intram pe o frecventa in care Ego-ul tipa sus si tare ca el vrea, el nu primeste, el are nevoie, si incepem sa ne gandim si la lucruri nu tocmai pozitive si parca nu ne mai place nici locul, nici soarele, nici cum bate vantul si intram intr-un vartej de emotii din care nu iesim nici noi usor si nici cel de langa noi (intre timp l-am tras si pe el acolo ca sa fim siguri ca nimeni nu e fericit :))).

Ooohh sunt multe invatamintele pe care le-am acumulat zilele acestea, insa imi doresc sa invat. Atat imi doresc. Sa invat din ele si sa ma regasesc cat mai rar in astfel de situatii si eu si cei pe care ii trag pe langa mine. Atentie! la energiile pe care le putem culege asa de usor din jur, la sfaturile pe care le primim (sa nu uitam ca desi sunt bine intentionate se bazeaza pe experienta personala a "sfatuitorului") si nu in ultimul rand, un deget orientat catre cel din fata noastra arata trei catre noi.

Sa va iubiti frumos!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum