Treceți la conținutul principal
Astazi am dat total (ne)intamplator peste o poveste care se potrivea la fix cu gandurile mele. Dr. Jill Bolte Taylor - profesor universitar, neuroanatomist de succes, specialista a carei principala preocupare a fost creierul uman si care la varsta de 37 de ani a suferit un atac cerebral. Intreaga emisfera stanga a creierului nu a mai functionat. Adica cam tot ce inseamna actionat, calculat, memorat, vorbit si asa mai departe. A fost perfect constienta in tot acest timp, stie tot ce s-a intamplat clipa de clipa si a trait cu aceasta ocazie, in aceasta liniste totala, pacea interioara. 

Nu mai stia nimic din ce a trait pana atunci, nu mai era profesoara si neuroanatomist, nu mai avea perceptii, emotii si sentimente fata de nimic. Era UN ALT OM! Si-a luat ramas bun de la vechea EA si a inceput a doua viata. Intrebata daca regreta ce a trait si modul in care i s-a schimbat viata post acel atac cerebral a raspuns: as alege sa trec din nou prin asta pentru aceasta experienta, pentru aceasta noua persoana pe care am descoperit-o in mine si nou sens al vietii. A scris o carte pe care abia astept sa o comand si citesc iar povestea ei o puteti asculta aici: http://www.ted.com/talks/jill_bolte_taylor_s_powerful_stroke_of_insight

Zilele acestea m-am tot gandit si eu si am tot adus si eu vorba despre vechea EU si de fiecare data cand vreau sa ma despart de ea imi vine greu. Poate este tot mai greu cu cat devine mai evident noul drum pe care o iau si noua viata pe care am ales-o pentru mine. Parca suntem in gara si trenul pleaca din clipa in clipa si totusi ne mai da un ragaz sa ne spunem Adio, sa ne mai sarutam o data si sa ne uram doar de bine! Cat de curand o sa plece trenul din gara si ma voi apleca cu aceeasi dedicare ca si pana acum unei noi profesii, unei noi materii, unor noi provocari. Chiar si asa o sa imi iau de fiecare data cand simt nevoia timp sa ma regadesc la EA. Cred ca toti avem la un moment dat nevoie de timp pentru noi. Cred ca de multe ori uitam cine suntem. Ce ne dorim. Ne scufundam in celalalt, ceilalti de langa noi si uitam de noi, cum ar zice Elisabeth Gilbert. Avem nevoie de un impuls sa ne redresam cand uitam de noi insine si de intelegere din jur cand nu ne este usor sa ne despartim de cei ce am fost candva. Avem nevoie de aceeasi rabdare cand vrem sa ii primim in viata noastra pe cei care suntem ACUM.

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Astazi am luat contact cu un afis de campanie electorala. Culoarea de fundal: ciclam, font-urile: indraznete, poza: o doamna cu o freza naturala si care sfideaza fixativul, cadru strans si o bluza casual, sloganul: Mai mult pentru tine!  Mi-a atras atentia deoarece imi era proaspata imaginea afiselor din Bucuresti. Acelasi albastru-gri, costume negre si apretate, zambete fortate si mesaje care suna la fel de ani de zile.  Nu stiu nimic despre Frau Xulescu de pe afis insa stiu sigur ca desi stau de doar doua zile in acest oras mi-a atras atentia din prima. Si nu este vorba despre amplasamentul afisului, pentru ca langa se afla promovata si cea mai noua crema de corp si cea mai buna paine de la Billa, ci despre comunicare!!!! despre modul in care vorbesc culorile, cuvintele si imaginea.  

numa' mama stie....

Au trecut 7 saptamani de cand in viata noastra a aparut Vlad. In tot acest timp in care nici o zi nu este la fel cu cealalta, lucrurile schimbandu-se de la o ora la alta (de fapt cred ca sunt minute sau secunde) de la plansete la rasete, de la relaxare la colici, de la somn la nesomn, de la implinire la neputinta. Nu de putin ori, acest omulet de circa 5 kg a facut KO doi adulti care impreuna cantaresc 140 kg - sotul poarta mare parte din greutate :D La finalul zilei, care de cand sunt parinte, asta inseamna ora 19.00 max 20.00, ma tarasc spre pat, sperand sa prind avans in fata micutului si sa dorm cateva ore neintrerupte. Si ghici ce, ma bucur ca a inchis ochii si pare ca doarme, fac febra musculara incercand sa ma ridic de langa el fara sa simta si pe el il si vad cum face doi ochi maaaaaaaaaariiii care ma privesc pana in adancul sufletului si imi confirma faptul ca NU o sa dorm : ) Impartasesc cu voi cateva lectii invatate de cand sunt mama: • Am mult mai m...
Astazi am dat peste un sfat foarte simpatic si util pe hbr.org. Keep Your Network Active Creating a broad and productive network is an accomplishment. But the work doesn’t stop there. To sustain the connections you’ve made, you need to nurture those relationships. Here are three ways to keep in regular contact: Share information. If you know someone is interested in a certain subject, find a good article or podcast that applies and forward it to her. Be a bridge. Act as a link between two members of your network who share an interest but wouldn’t normally connect with each other. Make a human connection. Send e-mails saying, “Thanks,” “Congratulations,” “I’m sorry for you,” or whatever is appropriate and genuine. Small, human touches are important.