Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2015
Uneori ma surprinde si pe mine faptul ca parca am nevoie de un "biciuit" metaforic vorbind (ca tot am vazut de curand 50 Shades of Grey - un fiasco din punctul meu de vedere) cand e vorba despre relaxat si spus Stop joc! Pauza :) Am zile cand pot muta muntii din loc, chiar asa ma simt, si zile, mai rare e drept, cand pic ca o piatra. Nu stiu punctul acela de mijloc care ma anunta cand nu mai pot si cad in scurt timp, iar de obicei cand cad, chiar cad si eventual trag si o portie de plans si ma si chitai la cel de langa mine ca am ajuns in punctul asta. Partea buna e ca asta se intampla rar! Mai am de lucru cu mine insami la capitolul "Limite". Astazi spre exemplu ma simt foarte sigura pe mine si pare ca am luat decizia cea mai inteleapta - sa nu exagerez :) Inspirata de o tema discutata la curs, am vorbit azi cu iubitul meu sot despre masura, cunoasterea limitelor si in general tot ce tine de autocontrol. Foarte multe lucruri ar fi cu totul altfel daca le-am face
Pentru mine una dintre cele mai frumoase parti ale vietii este experimentatul. Simplul fapt ca pot invata lucruri noi, ca aud povestea cuiva sau ca primesc o bucatica din ce impartasesc altii cu mine este un mare motiv de bucurie. Astazi am daruit si eu din experienta mea,prin faptul ca am prezentat in fata colegilor un Referat despre traditii pe care le sarbatorim in martie in Romania, piesa de rezistenta fiind gustul mucenicilor :)) Dar am si primit la randul meu... A stazi am aflat o groaza de lucruri noi despre orasul in care traiesc. Am avut sansa sa particip alaturi de colegii de curs la o plimbare prin oras organizata de un ghid t uristic. A fost asa de frumos sa vad pentru prima data cu adevarat m otivele ascunse in fatade baroc :) sau sa aud povestile celor mai importante familii din judetul nostru, istorioare despre cei care au condus atunci si de ce nu au ''consumat'' noaptea nuntii pe pamant italian - pentru ca le-a fost teama sa nu iasa un copil cu un
Astazi am dat total (ne)intamplator peste o poveste care se potrivea la fix cu gandurile mele. Dr. Jill Bolte Taylor - profesor universitar, neuroanatomist de succes, specialista a carei principala preocupare a fost creierul uman si care la varsta de 37 de ani a suferit un atac cerebral. Intreaga emisfera stanga a creierului nu a mai functionat. Adica cam tot ce inseamna actionat, calculat, memorat, vorbit si asa mai departe. A fost perfect constienta in tot acest timp, stie tot ce s-a intamplat clipa de clipa si a trait cu aceasta ocazie, in aceasta liniste totala, pacea interioara.  Nu mai stia nimic din ce a trait pana atunci, nu mai era profesoara si neuroanatomist, nu mai avea perceptii, emotii si sentimente fata de nimic. Era UN ALT OM! Si-a luat ramas bun de la vechea EA si a inceput a doua viata. Intrebata daca regreta ce a trait si modul in care i s-a schimbat viata post acel atac cerebral a raspuns: as alege sa trec din nou prin asta pentru aceasta experienta, pentru aceast
Au fost cateva zile tare interesante. Ba ca imi vine sa zic ca a fost ceva in aer ca prea am fost toti turbati. Dar important e ca trecut. O sa caut pe Internet, poate chiar a fost o ''furtuna'' astrologica, au picat meteoriti sau cine mai stie ce planete s-au jucat intre ele si au creat haos in jur :)) Am ramas cu cateva lucruri din experienta acestor zile si anume: *ca atunci cand auzi 2,3 zile la rand ca o voce interioara iti spune: take a break! eat a kitkat, culege laurii, bucura-te de reusitele pe care le ai si nu te mai uita la tot ce mai e de facut... poate ca nu ar fi rau chiar sa o ascultam, dar ar fi prea frumos si simplu, nu? *ca de fiecare data cand izbucnesc emotiile ies tot felul de lucruri la iveala, bune, mai putin bune... *ca nu suntem robotei - Slava cerului! - si ca nu este o rusine sa ne recunoastem slabiciunile *ca din cand in cand avem si noi o zi prosta! daca e o data la 10 ani e super :)) *ca functioneza de fiecare data, absolut de fiecar
Poate vi s-a intamplat si voua sa se suprapuna la un moment dat informatiile. Ieri am inceput sa aflu mai multe despre Margaret Thatcher, iar azi mi-am petrecut o parte din zi uitandu-ma la documentare despre... frumusete. Hmmm, dar ce are una de facut cu alta? Cei care stiu chipul Doamnei de Fier stiu ca este total diferit de ceea ce ni se prezinta astazi ca fiind un etalon de frumusete. Poate ca undeva in subconstientul meu tema la care ma gandesc are de fapt legatura cu faptul ca in curand sarbatoresc alaturi de iubitul meu sot o noua aniversare a relatiei noastre, iar Margaret Thatcher a avut o casnicie de durata, de peste 50 de ani, alaturi de sotul ei. Acesta se pare ca a sustinut-o in cariera in politica si i-a fost prieten, sot, partener... Sustinere de care ma bucur si eu de altfel chiar daca nu sunt Prim Ministru :))) Cat despre frumusete, unul din documentarele pe care le-am vazut aducea in discutie fenomentul de ''shaming'' sau discriminarea celor frumosi