Treceți la conținutul principal
Au fost cateva zile tare interesante. Ba ca imi vine sa zic ca a fost ceva in aer ca prea am fost toti turbati. Dar important e ca trecut. O sa caut pe Internet, poate chiar a fost o ''furtuna'' astrologica, au picat meteoriti sau cine mai stie ce planete s-au jucat intre ele si au creat haos in jur :))

Am ramas cu cateva lucruri din experienta acestor zile si anume:
*ca atunci cand auzi 2,3 zile la rand ca o voce interioara iti spune: take a break! eat a kitkat, culege laurii, bucura-te de reusitele pe care le ai si nu te mai uita la tot ce mai e de facut... poate ca nu ar fi rau chiar sa o ascultam, dar ar fi prea frumos si simplu, nu?
*ca de fiecare data cand izbucnesc emotiile ies tot felul de lucruri la iveala, bune, mai putin bune...
*ca nu suntem robotei - Slava cerului! - si ca nu este o rusine sa ne recunoastem slabiciunile
*ca din cand in cand avem si noi o zi prosta! daca e o data la 10 ani e super :))
*ca functioneza de fiecare data, absolut de fiecare data faza aia cu luat cateva minute in liniste si revazut situatia. arata muuult mai bine decat atunci cand suntem nervosi
*ca este frumos de fiecare data cand ne amintim ce ne leaga de fapt si ca acestea sunt ''episoade'', un punct intr-un univers si nu starea generala
si nu in ultimul rand, ca este foarte important sa ne amintim tot ce avem deja si am obtinut si sa nu ne intristam de la tot ce nu avem deja.
Un sfarsit de saptamana plin de iubire va doresc!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum