Word of Mouth

In perioada aceasta tot intreb in jur persoanele dragi: ''Tu ce iti doresti de Craciun?''. Asa am constatat ca anul acesta este cu totul special. In primul rand, majoritatea isi doresc lucruri pe care din pacate (sau fericire) nu le pot cumpara de la magazin: sanatate, iubit, liniste... In al doilea rand, este primul meu Craciun pe care il sarbatoresc ca o doamna ce sunt...doamna Roman. De curand am facut un stagiu de practica intr-un azil si imi amintesc ca inainte sa plec cu cateva zile am intrebat cativa dintre batranei ce isi doresc de Craciun. Si acolo va puteti inchipui ca majoritatea au ras cand au auzit intrebarea (probabil nu i-a mai intrebat cineva asta de foooarte multi ani). Cei mai Multi au vrut sanatate sau au raspuns printr-un zimbet care s-au putea traduce prin ''Glumesti? am 103 ani...Am vazut si trait atatea la viata mea incat...'' A urmat bunica mea care in acelasi ton a zis ca nu are o dorinta anume, insa intrebarea mea a pus-o pe ganduri si a intrebat-o la randul ei pe mama daca nu cumva eu am o dorinta aparte :)) Dorinta mea este sa va doriti! Nu cred ca imi doresc sa dati fuga in magazine, desi daca va doriti ceva de pe raft, de ce nu pana la urma :) Imi doresc sa aveti multe dorinte si sa vi le impliniti! Important este in primul rand sa va doriti. Restul nu vine de la sine :)) dar am incredere ca veti gasi si motivatia necesara.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza... Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ

Citiți mai multe

Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc. Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Citiți mai multe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc... Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum

Citiți mai multe