Treceți la conținutul principal
Ei bine astazi in timp ce eram in magazin si incasam sute de tricouri, chiloti, fustite si sandale, am ajuns la concluzia ca fiecare bluza chiar daca ramane ultima pe raft (iar eu chiar am remarcat un tricou cu dungi care statea trist printre altele care aveau pereche, inca 4-5 bucati pe langa) isi gaseste clientul!!!! Fiecare floare isi gaseste gradinarul sau umbra cum zice bunica mea sau ghiveciul :)) Fiecare inel isi gaseste degetul - Sper ca si al meu :)) Fiecare om isi gaseste rostul, jobul, casa, tara, locul... Fiecare isi gaseste sufletul-pereche...Toate la un moment dat :))) 

Chiar nu imi inchipui viata in numere impare. Sincer va spun. :) 
Am intalnit atatea minuni la viata mea, chiar daca am doar 28 de ani :)) Am intalnit femei si barbati care se credeau sterili si care au reusit sa devina parinti. Am intalnit bunici de peste 80 de ani care si-au schimbat tara. Am intalnit caini care au stat langa usa si si-au asteptat stapanul care ...nu mai venea! Am intalnit barbati care au avut mai multe rabdare si consecventa decat femeile :) am intalnit mame care ar face orice pentru copilul lor :)

Toate acestea doar din iubire. Da, din IUBIRE :) Iubirea ne da puterea sa facem orice! Absolut orice pentru iubitul, sotul, copilul, mama, pasiunea, jobul, cainele/nostru.. Eu am simtit-o pe pielea mea. Bunica mea a facut un gest extraordinar pentru mine. Eu imi apar precum o fiara iubitul daca este sa i se intample ceva. Mama la fel in cazul meu :)) Daca vine Fatboy Slim in oras e clar ca fac tot ce pot ca sa ajung sa il ascult live :)) Chiar si dupa 10 ore de munca :)) In trecut as fi sarit la gatul oricui ar fi indraznit sa zica ceva despre revista HR Manager... Si tot asa. Toate din iubire. Din pasiune. Viata merita traita cu aceste doua "condimente". Este muuuuult mai buna si mai gustoasa :) si lasa un gust mult mai placut :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum