Treceți la conținutul principal
Cred ca daca cineva ne-ar arata viitorul impreuna cand ne aflam la primarie sau la biserica si ne pregatim sa zicem DA foarte multi, ma feresc sa dau procente, ar face un pas inapoi... sau cine stie. Poate ar zice: Mi-a parut bine, ne vedem in alta viata :)) Poate ar fugiiiiiiiiiii... Poate i-ar trage o palma preventiv pentru viitorul adulter :)) Poate ar plange si l-ar lua in brate la vestea din viitor cum ca ar face cancer in scurt timp... Poate ar fi un DA!!!! si mai sigur si hotarat vazand ce viata frumoasa ii asteapta... Si tot asa.

Poate ca sunt normale aceste ganduri si idei inainte de cununie. Da, ma casatoresc :))) Si parca de cand ma casatoresc vad doar mirese si miri in vitrine, vad doar emisiuni cu bradzilla la TV cand rar il deschid si doar inele frumoase care stralucesc pe degetele strainilor care vin si platesc in magazinul H&M cand eu stau la casa... Iar eu, in cautarea verighetelor perfecte pentru noi doi ma uit la ele sperand ca imi vor da o idee salvatoare, un model, ceva, o informatie NIMIC INCA. Dar avem incredere ca le vom recunoaste in acest Univers al verighetelor.

Imi amintesc de cartea lui Elisabeth Gilbert "Si am spus DA" continuarea de la "Eat pray love" si este de fapt un studiu enorm despre nunta, casatorie, dar de nunta etc. Este foarte interesanta si am citit-o cand nu aveam nici cea mai mica idee si intentie de casatorie. Imi amintesc ca am citit-o chiar de 2 ori. Apoi am daruit-o unei alte femei. Mi-a facut placere sa o citesc si ma gandeam la momentul respectiv ca este o prostie, o formalitate, cine mai face chestii de genul asta acum, in 201x... cand lumea face cariera, femeile sunt egale cu barbatii, cand ne vedem cu masura, putin si bun si nu ne mai piedem timpul cu oficializari, declaratii, inele si alte detalii de genul asta.

Ei bine a venit si momentul meu. :)) A venit si momentul in care femeia retinuta din mine, retinuta in sensul ca a fost tinuta ascunsa :))) a rupt lantul si VREA TOT PACHETUL! OOOO da! Rochie, tort, party, inele, invitati si aici mireasa are un singur DOR si anume acela ca cei mai dragi oameni sunt la 1200km distanta, dar in rest vrea TOT!!!!! :))) Este drept ca ma simt bine, uneori scap de sub control, "control" fiind viitorul meu sot si ma ia stresul pe dinainte si ma pierd printre remindere, acte, programari, arome si culori dar ma trage inapoi si imi zice ca totul o sa fie bine, perfect chiar si imi revin :)) Ii multumesc inca o data pentru asta si astept cu nerabdare ziua ACEEA, cu siguranta cea mai frumoasa zi din viata mea

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum