Treceți la conținutul principal
Acesta este un weekend special pentru mine, un sfarsit de saptamana in care am simtit un milion de emotii...emotii pozitive... 
Ca sa incep de undeva, am avut sansa sa traiesc niste clipe minunate alaturi de colegii mei de la H&M. Este incredibil cum indiferent de conflicte, zile bune si mai putin bune, stres, clienti tacaniti, vorbe spune la oboseala si nervi etc reusim la un moment dat sa dam totul deoparte, sa uitam problemele si sa ne bucuram impreuna...Am fost incredibil de emotionata si energizata de o seara frumoasa petrecuta alaturi de ei. 
Apoi este iubire care creste precum cozonacul intre mine si iubitul meu :)))) Fiecare zi este un prilej de bucurie si sarbatorire a iubirii si uneori culmineaza cu vizite surpriza in magazin si pur si simplu daruit o flore, moment in care rosesc si eu si clientii si tot magazinul :) Ii multumesc pe aceasta cale inca o data pentru faptul ca imi face viata mai frumoasa, mult mai frumoasa decat e deja :))
Apoi este iubirea pe care o primesc de fiecare data cand merg la mama acasa si care are un farmec aparte. Incet tot mai des sa simt ca sunt un adult si am inceput deja si eu sa construiesc familia mea dar totusi modul in care ma simt cand pun capul pe umarul mamei si ea isi trece mana in parul meu este cu adevarat deosebit :) si imi dau seama de fiecare data cat de mult mi-a lipsit.
Apoi este iubirea pe care o simt in mine atunci cand intalnesc oameni frumosi. Oameni de care am dat astazi intamplator si anume Maya Angelou. O femeie care a si plecat dintre noi de curand, autoare, cantareata, activista si un om frumos. Pur si simplu: frumos. http://mayaangelou.com/books/ “If you have only one smile in you give it to the people you love”... spunea Maya si asta va incurajez si eu sa faceti: sa va iubiti, sa iubiti tot ce intalniti in jurul vostru si sa nu va fie teama de absolut nimic :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NU

Una din cele mai frumoase (si grele) lectii invatate de curand este aceea de a spune "NU". Am observat ca in randul copiilor, dupa "mama" cred ca cel mai des rostit cuvant pana la o anumita varsta este "nu". De indata ce pot, isi spun punctul de vedere, isi arata autonomia, protesteaza...  Este interesant cumva de vazut ca odata cu trecerea timpului spunem tot mai rar "Nu" si tot mai des "Da" chiar daca uneori e mai mult un "Poate" sau chiar "Nu". Ne lasam cumva "spalati" de toate aceste filtre: gradinita, scoala, societate, reguli, munca, responsabilitati si ajungem sa ne exprimam tot mai rar punctul de vedere, ca nu cumva sa ranim pe cineva, sa suparam sau ne este teama ca nu o sa fim acceptati. Si asa ajungem sa nu mai facem diferenta foarte clar intre "Da" si "Nu" si spunem mai degraba "Da" desi in adancul nostru nu vrem, nu acceptam, nu ne simtim bine cu o anumita situ
Ma bucur sa vad tot mai des in publicatii de business articole care incurajeaza liderii si managerii sa ...MEDITEZE, SA SE CONECTEZE LA EI INSISI. "Being connected with your Self will give you the courage to act even in risky situations because you'll know, no matter what happens, that you'll be fine. Even though everything around you may change — how much money you have, whether you have a job, whether you're married, and so on — your Self will still be there, observing." ++++ http://blogs.hbr.org/bregman/2012/12/try-meditation-to-strengthen-y.html Parerea mea este ca aceasta este atitudinea potrivita vremurilor pe care le traversam. Am intalnit multi manageri stresati de riscul la care se expun (ei si pozitia pe care o detin, dar si compania) cand iau decizii. Mai mult decat atat, am intalnit si mai multi manageri care prefera sa nu ia decizii. Pe principiul, daca nu fac, nu gresesc.  Nu stiu cat de deschisi sunt managerii din Romania la astfe

Viata

Imi amintesc de perioada adolescentei si "grijile" pe care le aveam. Un examen, un cos iesit pe fata fix inainte de intalnire, o cearta cu parintii pe tema banilor de buzunar sau de spatiul privat... Au trecut anii si imi vine sa rad in hohote cand ma gandesc. Uneori imi vine sa pling in hohote cand imi dau seama ca lumea adultilor nu este mereu la fel de amuzanta cum este cea a copiilor. Asa imi vine uneori sa ma intorc la scoala, sa fiu copil, sa-mi faca buni o supa cu galusti buna si sa ma lase in camera mea cu o carte in mana sa o tocesc...  Cand eram copil cred ca mi-am imaginat viata in nenumarate feluri. Nu stiu cat la suta din imaginatia mea a devenit si realitate. Uneori viata m-a surprins in cele mai minunate feluri, alteori m-a izbit si trezit la realitate cu o galeata de apa rece, ca pana la urma de fiecare data sa se indure de mine si sa-mi ia capul in maini, m-a iertat precum o mama si mi-a dat putere sa merg mai departe. Pablo Picasso spunea asa de frum